De la un timp, am observat că dezlegarea unei dileme sau rezolvarea unui stres se fac cu un singur dicton: Ieși din zona de confort! “Să mori tu!“ – mă aud răspunzând la asta, vocal, în gând sau în scris!
Mă uimesc, pentru că mă așteptam ca “influencerii și motivaționalii vieții” să aibă mai multă imaginație! Căci pe partea de cunoaștere autentică și învățătura fără tip-uri și short-cut-uri nu am pretenții… Dacă ăsta ar fi panaceul (ieșirea din confort), fericirea ne-ar dărâma. Să mă fac înțeleasă: sunt situații, contexte, timp în viață când trebuie sau ar fi bine sau n-avem încotro să ne părăsim confortul.
Când înțelegem că oricâte avantaje am avea dintr-o relație vraişte, un job bine plătit, o depresie, tot rău ne este! Şi atunci facem eforturi să lăsăm în urmă (cu punct sau virgule) un om, o slujbă, o prietenie. Cumva, se conturează dorința schimbării, se aspectează motivația, simțim emoția disperării într-o intersecție a vieții. Pe baza lor, ar putea înflori ambiția, ar lucra voința. Mișcarea în alt sens, spre altă direcție. Acțiunea. Nu știi exact finalul, dar știi sigur că trebuie să faci mutarea, să ieși din confort.
Semka Semenchenko, by Tibi Clenci
Dar să faci asta oricând, cu orice preț, la îndemnul oricărui “guru transformațional” sau a unei maculaturi (pe net sau în print), mi se pare că-ţi bați joc de tine. Mai bine scoate-ți ușa din balamale, ia-o în spate și pleacă cu ea pe stradă, ca Păcală! O să vezi că nu-i deloc confortabil!
Se-ntâmplă să avem relații care par foarte liniștite, fără provocări sau un job care nu presupune carieră managerială. Eu aș prețui mai mult liniștea decât provocarea. Şi beneficiile responsabilităților îndeplinite la serviciu: satisfacțiile competenței tale, emoția recunoștinţei, contribuția. Desigur asta înseamnă să fii specialist în ceva. Dacă visezi noaptea că fericirea ți se arată doar dacă îți vei depăși limitele, când te trezești îngheață pasul, ia cu apă și cu respirații profunde. Întreabă- te: “Dacă ceva funcționează normal și mi se potrivește, de ce aș schimba? Fiindcă m-am plictisit? (Nu confunda plictiseala cu rutina, rutina oferă stabilitate, calm, repere,bucurie). Fiindcă mi se pare, comparativ, că am rămas în urmă? Partea parșivă a competiției, a întrecerii cu alții (și nu cu tine) este sursă de frustrare și descurajare. Merită? Are sens pentru mine să caut altceva, să plec, să renunţ, să mă (re)investesc? M-ajută în evoluție? Putința mi-e mai mare ca dorința? Dorința e a mea sau e împrumutată?”
Citiţi şi Ţine-te de fiinţe, nu te însingura oricâte dezamăgiri ai avea!
Dacă da, atunci aplică-le! Dacă nu, reevaluează! Uneori, dacă nu faci ceea ce-ți place, e un semn că poate trebuie să-și placă ceea ce faci! E adevărat că avem resurse nebănuite și limite până-n cer, dar cum ar fi să așteptăm obstacolele majore ca să le folosim?
Dacă ești confuz, caută profesioniști care să te ghideze și să te însoțească. Îi găsești, dacă știi unde să-i cauți. Şi, desigur, dacă nu vrei pastila efervescentă de ieșire din confort, instant și obligatoriu şi fără să te întrebuințezi…
Guest post by Anca Baciu,
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
