Acum doi ani, după o perioadă de “doliu” sentimental, m-am trezit într-o vară indiană că deschid ușa următoarei iubiri. Și-am trăit un teribil moment de panică: orice lumină mi se părea prea puternică, orice oglindă era un câmp de luptă. Trăiam intens ora când ți se poate înșuruba definitiv în creier că totul e gata! Că ce viață să mai fie aia în care zilnic te ia frica să mai treci goală prin fața oglinzii, să te mai lași dezbrăcată de mâinile unui bărbat ori scăldată de lumină în văzul lumii? Descoperisem de curând o rețea de vinișoare pe coapsa dreaptă, care mi se părea că e chiar harta de la metrou, și alta, mai mică, mai jos pe gambă. Oboseală, prea mulți pantofi stiletto, accident, neatenție? Nu știam. Acele vinișoare existau, iar eu nu puteam să le constat și să disper à la longue.
Prin urmare, cu dragostea la ușă, am trecut repede peste dezolări și altele asemenea. Și am găsit soluția, după mintea mea: am golit o jumătate de flacon de fond de ten și l-am întins pe picioare, de sus până jos. Arătau din nou apetisante. Până aici, bine. Rochia era albă, vaporoasă, sandalele – verde smarald, unghiile – roșii, în oglindă nu mai era niciun mort, niciun rănit. M-am dus la întâlnire, simțindu-mă frumoasă și deșteaptă, ceea ce nu-i puțin lucru. Doar că trucul a ținut cât vraja din povestea Cenușăresei: până la miezul nopții. Când, ce să vezi: peste tot, urme de fond de ten, inexplicabile pentru orice bărbat. Puțin ruj, un praf de pudră, mai merge, e obișnuit. Dar chiar peste tot – pantaloni, cămașă, cearceaf, nu mai spun de rochia albă, vaporoasă… un pic prea mult. A urmat dușul, care m-a readus față în față cu mine așa cum nu voiam să mă știu.
Dar povestea nu s-a încheiat atunci, slavă Domnului! Cert e că, în următoarele luni, fondul de ten a dispărut dintre noi. Pentru că, ce să vezi, există și alte soluții. Vremurile sunt bune, remedii care prelungesc bucuria de-a trăi deplin se găsesc, doar să le cauți. Și mai există încrederea pe care doar un bărbat care te iubește ți-o poate inocula, cu răbdare, ca să-ți treacă de toate fricile.
Cu cine credeți că mă amuz detașată, aproape în fiecare zi, de prima noastră noapte de dragoste? Cu el, da, în timp ce îmi masează aproape ca un expert picioarele cu gel răcoros, discret parfumat, care risipește oboseli și proaste funcționări la fel de eficient cum versurile lui Neruda –
“Îți iubesc picioarele /
Doar pentru că te-au purtat/
Pe pământ și pe vânt și pe ape/
Până m-au găsit”
– mi-au risipit orice îndoială că mă iubește cu totul, incompresibil, vorba aceluiași poet. 🙂
Nota bene: Ideal ar fi ca un bărbat să-și arate și așa dragostea, dar înainte să te iubească atât de mult altcineva, tu trebuie să ai grijă de picioarele tale pentru ca ele să te poarte cu grație pe toate drumurile vieții tale. De doi ani, vara, din geanta mea, alături de crema de mâni, nu lipsește un tub mic de gel reconfortant pentru picioare. Știam eu că nu sunt singura cu astfel de probleme, dar că 61% dintre femei se plâng de aceleași neajunsuri m-a uimit de-a dreptul. Și nu știu dacă măcar un sfert dintre ele au un remediu la purtător. 🙂 Tu ai?
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
