Trăim într-un secol în care, în ciuda tuturor avansurilor tehnologice şi a descoperirilor revoluţionare din medicină, bolile îşi întind tot mai mult şi mai stabil tentaculele asupra noastră. Indiferent de natura acestora, trup şi suflet suferă împreună, iar lupta pentru vindecare se dă, nu de puţine ori, în direcţii greşite. Medicamente şi metode invazive nu sunt mereu sursa vindecării. Uneori stau la baza unei noi afecţiuni, a unui nou motiv de suferinţă. De aceea, până a ajunge în aceste stadii avansate ale bolii, încă de la primele simptome, ar trebui să luăm în calcul şi aceste aspecte:
– de multe ori, problemele sufleteşti nerezolvate „explodează” sub formă de afecţiuni fizice, astfel că multe boli au ca origine un dezechilibru, o nemulţumire, o neîmplinire, o dezamăgire sufletească;
– corpul nostru este alcătuit din celule sensibile la informaţie; cu alte cuvinte, acestea ne pot asculta şi reacţiona, având capacitate de autovindecare.
Acestea nu sunt aspecte noi, ele sunt cunoscute dinaintea avântului pe care medicina alopată l-a luat, dar, din păcate, sunt uitate sau trecute în zona de „poveşti”, ceea ce nu înseamnă însă că sunt mai puţin adevărate.
Corpul nostru are capacităţi nebănuite de autovindecare despre care însă ştim prea puţin. Despre care nu se vorbeşte. Şi totuşi, ce avem de pierdut dacă am încerca? Dacă am încerca să includem în rutina zilnică meditaţia şi, în cadrul acestor momente de pace şi de linişte, de regăsire şi de timp petrecut în compania propriei persoane, să conştientizăm că trupul nostru ne poate auzi şi astfel să putem intra într-un „dialog” cu el, pentru a-l ajuta să demareze procesul de autovindecare.
Să ne înţelegem, este vorba de afecţiuni aflate în stadii incipiente sau dureri de tip cronic, uneori cu cauză neindentificată de medici. Nu spune nimeni că meditaţia poate înlocui, de exemplu, o operaţie sau că poate îmbunătăți… vederea. Fac o paranteză, că tot veni vorba. Tuturor ne vine vremea ochelarilor… Iar dacă tot trebuie să-i purtăm, atunci măcar să ni se și potrivească. Iar aici am găsit cei mai frumoși ochelari de vedere Ray Ban. Am închis paranteza. Dar meditația poate deveni complementară procedurilor medicale, să le spunem, „clasice”.
Astfel, în puţinele momente de linişte – poate seara, la culcare – după ce reuşeşti să te destinzi şi să te relaxezi, poţi iniţia această „converaţie” cu propriul corp, cu accent pe problema respectivă. Celulele corpului vor reacţiona într-o manieră independentă de propria voinţă şi conştiinţă. Este nevoie, desigur, de meditaţii regulate pentru a antrena creierul să intre în stările alpha şi theta, cele care permint comunicarea fructuoasă între conştinţă şi propriul organism. În aceste stări se pot schimba, de asemenea, programele negative, autolimitările, dar şi „impune” noi scenarii de viaţă, în conformitate cu nevoile şi dorinţele noastre.
Pentru un răspuns pozitiv, este important însă să avem în permanenţă în vedere faptul că suntem alcătuiţi din celule sensibile la experienţele emoţionale, şi, de aceea, trebuie să ne privim cu înţelegere, cu încredere în procesul de vindecare, cu un grad sporit de libertate în gânduri şi emoţii şi, mai presus de orice, cu iubire („Mă iubesc şi mă accept aşa cum sunt” este o mantră de început cât se poate de bună).
Cercetătorul Cleve Backster şi-a petrecut 36 de ani studiind biocomunicarea la nivel celular la plante, animale şi oameni şi a ajuns astfel la concluzia că aceşti factori sunt importanţi, denumindu-i: intenție reală, aliniere și spontaneitate. Cu alte cuvinte, în timpul meditaţiei, printr-o intenţie clară, mintea comunică/se aliniază cu celulele pentru a le transmite mesajul de vindecare prin intermediul unei conversaţii menite să transmită emoţii spontane, reale, astfel că mintea conştientă şi corpul fizic se armonizează.
Suntem energie, chiar dacă, aşa cum spuneam, aproape „am uitat”. Însă întoarcerea către sine şi către resursele infinite ale propriei noastre minţi şi ale propriului nostru corp – la rândul lor, parte din energia universală – ne va ajuta să trăim conştient şi fericiţi. Și, sigur, mai sănătoși.
Citiţi şi
Seexul după 40 de ani sau despre sfârșitul cumințeniei
Orice i s-a întâmplat altuia ni se poate întâmpla și nouă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
