Da, sunt geloasă. Nu e nevoie să mi-o spui tu, o recunosc și singură. Sunt posesivă și aș putea agresa orice femeie care se apropie de tine nu doar fizic, ci și pe toate rețelele astea de socializare care nu fac altceva decât să creeze legături între oameni. Bune sau rele, nu mai contează. Știu că n-am niciun drept asupra ta, ești o ființă liberă ca toate celelalte iar viața ta privată e exclusiv treaba ta, dar nu mă pot abține.
Unii spun că numai cine nu iubește nu e gelos, dar cred, în același timp, că asta nu e decât o formă bolnavă de iubire și că suntem departe de ceea ce s-ar numi o relație perfectă. Atâta timp cât nu suport să te văd în compania altei femei înseamnă că nu sunt capabilă să te respect, cu toată libertatea ta, dar nici nu-mi pot ascunde sentimentele astea care mă domină și îmi întunecă mintea, uneori chiar foarte intens.
De unde vine tendința asta de a acapara un om despre care nici măcar nu poți spune că îți aparține în vreun fel sau că ți-a făcut vreodată jurământul că va fi al tău măcar pentru o perioadă? Adevărat este că fidelitatea între parteneri care nu sunt căsătoriți e o noțiune relativă, și apoi nici măcar în căsnicie nu poți băga mâna în foc pentru celălalt. Sunt multe atracții în lumea asta și ea e plină de sirene care te atrag în fel și chip, cum să rămâi insensibil, și de ce ai face-o?
Cu cât cunoști mai multe femei, cu atât mai mult te vei putea hotărî pentru una singură, asta pentru că ai posibilitatea să compari felul lor de a fi, de a gândi, de a te iubi, felul în care se comportă cu tine. Despre mine ce poți afla mai mult decât că sunt extrem de geloasă, dar nu-ți voi spune niciodată lucrul acesta, degradant pentru o femeie? Îți spun în gând lucrul acesta doar, ca să ajungă la tine cumva, pe cale telepatică, motivul pentru care mă țin departe de tine, cu toate că, oricât ar suna de clișeic, te iubesc până la refuz, până la disperare.
Tocmai asta e problema și sunt sigură că tu vei înțelege. O iubire toxică, bolnavă, pătimașă, ucide. Ne-ar putea distruge pe amândoi, pentru că dragostea înseamnă să ții cont de toate dorințele celuilalt și să îi permiți să se manifeste așa cum îi dictează instinctele sau conștiința. Un om care iubește sincer acceptă cu demnitate și faptul de a fi înșelat sau părăsit, dacă asta e calea lui. „Nimeni nu pierde pe nimeni, pentru că nimeni nu posedă pe nimeni. Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda.”, Coelho are dreptate, dar trebuie să fii supraom să ajungi să înțelegi lucrurile în felul acesta. Majoritatea gândesc ca mine: cum să iubești un om fără să-l ai în permanență lângă tine, cu gândul doar la tine, iubindu-te la rândul lui fără limite, în exclusivitate? dar iată cât de egoiști putem fi, nedându-ne seama că ar trebui să fim înzestrați cu calități supraomenșeti ca să facem față concurenței. Și multe femei au atuuri imposibil de trecut cu vederea. Sunt atrăgătoare, sunt sexy, știu să se vândă, să-și ascundă imperfecțiunile, să fie languroase și supuse, calme, calde și dispuse să pară tot ceea ce își poate dori vreodată un bărbat, iar voi sunteți atât de sensibili la farmecele astea! Niște naivi, ca și noi!
Să crezi că poți subjuga un om e o mare prostie. Să crezi că îl poți păstra pentru eternitate e una și mai mare. Gelozia asta face, sapă mereu la temelia încrederii în sine și în celălalt. E o slăbiciune pe care trebuie să ți-o asumi tu, în primul rând, și apoi s-o reproșezi celuilalt. Cine știe ce frici au contribuit la senzația că cineva ți-ar putea răpi omul pe care-l iubești, pentru că, nu-i așa, el devine singurul om din lume care îți corespunde și care te poate face fericit.
Din toți bărbații din lumea asta, unul singur e al tău și pe acela să-l râvnească altă femeie ți s-ar putea părea de neimaginat, și iată cum ajungi să suferi și să-ți faci rău întâi ție, apoi lui, ca în final să asiști neputincioasă la ruperea legăturii. Te poate mușca precum un șarpe orice suspiciune și te poate îmbolnăvi definitiv, infestându-ți mintea și intoxicându-ți corpul. Doi oameni bolnavi, asta ajungem în situația în care nu ne putem controla instinctul acesta periculos al geloziei.
Și totuși, sunt atât de geloasă încât aș putea sfâșia orice femeie care se apropie de tine și te atinge măcar cu o vorbă. De aceea, și numai de aceea, stau departe de tine. Să nu mă cauți, să nu mă atingi până când nu mă voi fi vindecat. Până când nu voi fi un om fără teamă, capabil de iubire în stare pură, apt să înțeleagă că dragostea e despre fericire și nu despre suferință și durere, e despre a crește și a se desăvârși împreună, despre a pricepe că, de exemplu, și dacă mă înșeli, te vei întoarce la mine.
Acum, însă, mă văd slabă și extrem de departe de femeia perfectă care ar trebui să fiu pentru tine, astfel încât să nu-ți mai dorești pe nimeni în apropierea ta. Dacă nu mă poți aștepta, voi înțelege, nu te voi acuza de nimic și nu voi suferi (de fapt, asta nu promit, pentru că suferința înseamnă că îți pasă și că nu poți concepe o pierdere). Aici nu e ca și cum ai fuma o țigară între două partide de s*x.
Probabil cândva o să înțeleg că am pierdut pe mâna mea, dar prefer să pierd acum doar eu, decât să te rănesc, să îți consum timpul și să îți periclitez viitorul. De asta trebuie să înțelegi și tu că nu e încă timpul nostru și că nu există nicio garanție că el va fi mâine sau peste o sută de ani. Singura garanție etern valabilă este inima mea, care nu depinde nici de rațiune, nici de imaginație, dar totuși nu e suficientă ca să putem fi fericiți.
Pentru asta vreau să fiu deasupra celorlalte femei, ca să-mi demonstrez că sunt superioară cu adevărat. Când voi fi pregătită, tu vei simți asta, cu siguranță, pentru că fericirea e contagioasă. E cea mai frumoasă maladie care există în lumea asta și de ea vreau să mă molipsesc, ca să-ți pot da și ție.
Vreau să fii fericit.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
