Ce ne mai plac momentele de sărbătoare… Cum ce sărbătoare? Nici într-un caz alea religioase, că prea ne fac să ne gândim la păcatele noastre, și la jertfă, și la moarte, și la viața de după moarte și ne trece așa un fior pe șira spinării care ne face să trecem peste moment și să credem că nouă nu ni se va întâmpla nimic niciodată. Iar finalul va fi evident încununat de primirea în locuri cu verdeață, lumină de unde a plecat toată tristețea pe care am îndurat-o pe pământ.
Când sărbătorim, de ce sărbătorim? Ce ne animă să sărbătorim? Cunoaștem sensul cuvântului „a sărbători”?
Conform definiției din DEX, a sărbători înseamnă a manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere. Și cum sunt curioasă din fire, musai să întreb ce anume din Halloween vă trezește sentimente de admirație, bucurie, entuziasm, de-i musai să sărbătorim și chestia asta importată, doar-doar să nu zică lumea că iar nu suntem aliniați cum trebuie?
Țin să precizez că nu mă interesează ce anume îi mână în această sărbătoare pe adulți în puținul lor timp liber. Sunt suficient de maturi să hotărască pentru ei cu ce sărbători rezonează, ce le trezește sentimente de admirație, ce crezuri au și mai ales cum aleg să se descarce de energiile acumulate în viața de zi cu zi. Din punctul meu de vedere, cu sau fără mască, adultul, în anumite momente ale zilei, este un actor într-o piesă de Halloween și un actor foarte versatil, care dimineața e înger, la prânz demon, iar la asfințit monstru sau politician. El alege să fie astfel și își asumă rolul.
Dar am o mare problemă cu abordarea acestei sărbători în mediile școlare în care, de regulă, este propulsată această așa zis sărbătoare.
Să o luăm pe rând:
- Care e rolul școlii în educația copiilor? Ce valori transmite ea copiilor noștri pe lângă bagajul de cunoștințe?
Rolul școlii este foarte important pentru formarea caracterului, a personalității și a comportamentului copiilor în societate. Într-un mod formal sau informal, transmite zi de zi o mulțime de mesaje care sunt receptate de micuții învățăcei , stocate, memorate și prea puțin filtrate vor ajuge la un moment dat să fie folosite în anumite contexte date. Amprenta celor 4-5-6-7 ore petrecute în cadrul școlii își pune asupra copiilor într-un mod involuntar și chiar mai bine întipărită decât cunoștiințele ce se doresc a fi transmise și însușite de către elevi. Pe lângă bagajul informațional transmis, elevul pleacă de la școală cu un cumul de informații transmise în mod involuntar de cei ce participă la actul educațional, activ sau pasiv, de la conduita dascălului, la tonalitatea vocii, la modul în care alege să se facă ascultat, la modul în care reacționează când elevii nu răspund conform cerințelor, la modul în care colegii aleg să se destindă în pauze, la modul în care unii colegi doresc să iasă în evidență. E un cumul tumultuos de factori care toți concură la a-i determina elevului niște reacții și niște atitudini.
- Ce-i de sărbătorit la Halloween? Care e istoricul acestui eveniment? Că o avea origini celtice, că o avea origini satanice, nici nu mai contează, atât că este preferată de anumite secte satanice ca fiind o sărbătoare a lor, chiar una primordială.
Contează totuși cine și cum și-o însușește. Dacă celții considerau că în această noapte spiritele din cealaltă lume aveau acces la lumea lor și încercau astfel să se protejeze de ele; dacă, cu ocazia evenimentului, se produceau în trecut jertfe umane sau animale; dacă ideea de a sărbători acest moment are o puternică conotație negativă sau dacă nu vrem să luăm în considerare statisticile care arată că în Boston, de exemplu, criminalitatea crește cu 50% în această noapte din an, e pur și simplu pentru că, fiind pioni pe o piață consumeristă, preferăm să vedem doar reușita strategiei de marketing.
Pentru că, nu întâmplător, așa cum apar inimioarele de Valentine’s Day sau cum apar globurile și ciocolata frumos ambalată de Crăciun, așa apar în fiecare final de octombrie o mulțime de produse și reclame, filme și desene animate, toate cu tema Halloween-ul. Nu e vorba aici doar despre faptul că cineva trebuie să primească o bomboană sau altcineva va primi o sperietură, e vorba de a intra în pielea unui personaj care, cu cât are conotații negative mai mari, cu atât are mai multe șanse să câștige concursul de costume. Există un mesaj subliminal destul de evident de a scoate răul în evidență și de a promova un produs ce n-are nicio treabă cu România și cu tradițiile ei. Nici măcar în Irlanda nu este la fel de promovată ca în Statele Unite, care reușesc astfel să dezvolte mercantil orice produs cu cel puțin două efecte: unul comercial, mult dorit și evident bifat, și unul formator. Formator de opinie, de trend, de atitudine, de gândire.
Nu mai are sens dezbaterea pe capacitatea poporului nostru de a primi orice intoxicație mediatică, de a împrumuta orice eveniment din străinătate, orice ar putea face ca dezlănțuirea spiritelor să se facă mai în trend. Aproape că e o luptă pierdută, pentru că marea masă a oamenilor este foarte foarte ușor influențabilă și manevrabilă. Și nici nu merită efortul decât atunci când se ține morțiș ca astfel de practici să fie implementate în școli și grădinițe. Când într-o naivitate periculoasă, cadrele didactice aleg să bifeze calendarul internațional în detrimentul tradițiilor naționale pentru a părea mai cool, mai integrați într-o societate internațională. Ca nu cumva să se creadă pe undeva că noi n-am auzit de importanța Halloween-ului de pretutindeni. Las’că îl putem noi transforma, implementa și sărbători cum se cuvine. Îl sărbătorim pentru că îi înțelegem sensul, semnificația și importanța. Pentru că avem puternice sentimente de admirație față de acest eveniment, pe care vrem să le implementăm copiilor. Ca și ei să admire acest eveniment și pentru ca și ei să se bucure, nu-i așa, de tot ce se poate bucura cineva AFARĂ. Nu care cumva să aibă vreun minus în adaptabilitatea la străinătățurile care iubesc sărbătoarea asta și care și-o însușesc și și-o asumă, ba chiar rezonează cu ea la cote maxime.
Ca părinte, cred că am cel puțin un drept de veto în ceea ce privește ce anume vrea școala să-i transmită copilului meu. Dacă observ că unele cadre aleg să formeze micii omuleți ca pe niște marionete consumeriste și să-i transforme în mici drăcușori și monștri, vrăjitoare sau alte hidoșenii. Observ că se organizează în cadrul multor școli din țară petreceri de Halloween, fără, evident, nicio minimă informare și consultare a părinților. Doar pentru că e o activitate mult visată de anumiți profesori care rezonează cu sistemul copy-paste. Ăla în care trebuie să formăm musai noua generație să copieze orice stil, orice vine din afară, pentru că numai ăia sunt deștepți, numai ăia sunt buni, numai ăia sunt formatori de opinii și evident pentru că asta se vinde bine. Iar noi, primim… primim orice pentru că oricum suntem sătui de proaste guvernări, de proaste decizii, de proaste salarii, de ce a mai rămas autentic. La noi s-au vândut toate, mai rămâne să ne vindem coloana vertebrală, ăia de mai avem.
Dar trebuie să tragem o limită a bunului simț educațional. Nu orice tâmpenie savurată în străinătate e musai să o degustăm și noi în școlile noastre. Lăsați tâmpeniile pe seama adulților care au discernământul de a alege sau nu o astfel de distracție într-o anume noapte din an. Dar copiilor redați-le copilăria, redați-le personajele pozitive. Și nu-mi spuneți placa aia că-n toate poveștile sunt personaje negative. Știu că sunt. Există tocmai pentru a demonstra că Binele învinge. Existau unul, două personaje negative, întotdeauna într-o minoritate, care aveau să fie învinși de personajele pozitive.
În acest eveniment al lunii octombrie, în fantasticul Halloween, majoritatea personajelor sunt negative, pentru ca așa se cere, așa se vinde, așa se dorește. Și e hidos să vezi un copilaș drăgălaș îmbrăcat în monstru, cu sânge șiroind pe față (lucru care în alt context te-ar îngrozi clar), pentru că nu-i vei putea convinge să îmbrace personaje pozitive, că nu e cerere pentru asta. Deci, lăsați-ne copiii în pace! Nu ni-i mai transformați în monștri, în schimonosiți, în draci!
Dragi „profesori”, dacă vă place atât de mult evenimentul ăsta, că pentru mine e prea mult să-i spun sărbătoare, vă rog faceți un party privat în cancelaria școlii, doar voi de voi, adulții, la o oră târzie și lăsați copiii în pace, nu-i transformați în dracii care nu vi-i trebuie nici vouă la ore, doar să le intrați pe sub piele.
Școala are un alt rol în educația, formarea personalității și caracterului copiilor, iar o astfel de activitate nu intră în sfera de interes a conduitelor, a aptitudinilor și nici a informațiilor pe care dorim să le transmitem generațiilor viitoare. Hai, străduiți-vă să găsiți în tradițiile noastre lucruri care merită să fie transmise generațiilor viitoare, sărbători care merită să fie sărbătorite tocmai pentru că ne trezesc sentimente de admirație, de bucurie și de entuziasm.
Pe Gloria o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Bolile cu transmitere sexuală – o mare problemă în lipsa educației
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Vin Sărbătorile, vin! Dar dacă ai cardul de tichete cadou Edenred, nu te doare capul
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
