Pentru că m-ai blestemat. Pentru că ai dat în mine cu bolovani, iar eu m-am trezit lângă cartea ta însângerat, înțelepțit și dureros. Pentru că m-am văzut în ochii tăi odios, mărunt și jalnic. Pentru că m-ai făcut să trec prin lumi care nu există, m-ai lovit de stele și de prigorii în zbor, de planete cu batiste în mână și de cuvinte pe care eu nu le-am văzut niciodată. Dar tu le-ai văzut. Și mi le-ai arătat. Ai spus – iată ce carne mustoasă are acest cuvânt, iată cum zboară el pe lângă lampă și cade ca frunzele pe mobile.
Blaise Cendrars by Robert Doisneau
Pentru că m-ai îmbrăcat în dragostele mele pierdute și în țipătul meu din adânc, pentru că m-ai alinat, pentru că m-ai înfrânt și m-ai dăltuit, pentru că, Doamne, m-ai halucinat ca un absint și apoi mi te-ai dat, ca o pâine unui flămând, sub o veioză, sub un felinar sau oriunde la ceas de zi, ca o biserică în care vin să mă rog și să mă spăl de mine, să mă învinețesc de răni, să mă las straniu, strecurat și plutitor. Dar mai ales pentru că tu viețuiești între file, iar dincolo de ele ești carne vie sau doar nisip rătăcitor pe spinarea boltită a pământului.
Pentru toate astea, dar și pentru toate celelalte nespuse, ia tu această zi, Poetule! Ia-o de la mine și fii! Fii!
Pe Camelia o găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
