Ia să mai pună tânărul meu mâna pe o carte!

6 March 2018

Zilele trecute a fost ziua scriitorului. Mai exact pe data de 3 Martie.

Din câte știu, un scriitor este o persoană care inventează povești pentru ceilalți. Un scriitor are o putere extraordinară cu care poate să inventeze oameni, întâmplări, locuri, lumi întregi.

Toți avem nevoie de povești. Dar dacă nu inventezi povești, ci doar povestești fără să inventezi, se cheamă că nu ești scriitor, nu-i așa? Doar scrii. Ești doar un transmițător de gânduri. Corect?

Cred că doar aceea/acela care poate să spună o poveste, a lui sau inspirată din alte evenimente, sau doar inventată, imaginată deci, este cu adevărat un scriitor. Un exercițiu de imaginație și fantezie dus peste limitele normale, pus în cuvinte ca o poveste, te califică pentru a fi scriitor. Zic bine?

Oamenii au nevoie de povești ca de aer. Prin ele, au acces la alte lumi și se pot desprinde, pentru câteva momente, de viața cotidiană. Viața noastră ar fi foarte tristă dacă n-ar exista povești. Deci scriitori.

Din acest motiv, unii merg la cinema sau la teatru, alții cumpără cărți, alții se uită la telenovele – peste tot se spun povești. Eu prefer poveștile scrise. Uneori mai scriu și eu.

Poveștile și, implicit, viețile, sunt ascultate, făurite, privite, trăite, interiorizate, împărtășite, (ne)acceptate, trăite, scrise, pictate, citite.

Apropo de viață, am auzit ieri un dialog la o emisiune. Moartea o întreabă pe viață:

-De ce toată lumea te iubește, iar pe mine mă urăște ? întreabă moartea.

-Pentru că eu sunt o frumoasă minciună, iar tu, moarte, ești un crud adevăr, răspunse viața.

Ce preferăm oare, ca poveste citită, văzută, auzită, o minciună frumoasă sau un adevăr crud într-o poveste? Depinde de gusturi.

Astăzi, la lecția de literatură, fiul meu a avut de scris un monolog. Definiția monolgului este ,,formă de comunicare în cadrul căreia o persoană, un personaj își  exprimă gânduri, stări, sentimente etc.”

Am încercat să îl fac să exprime mai profund un sentiment, dar nu am reușit. Iarăși revin și spun că perioada aceasta pur tehnologică afectează destul de grav starea de trăire a omului, că tot ceea ce vine dinspre ne-om pe cale virtuală este sec și fără a lăsa posibilitatea tânărului în formare să  stea de vorbă cu sine însuși, așa cum s-ar întâmpla după ce citești o carte. Concluzia: ”Ia să mai pună tânărul meu mâna pe o carte!”

Writing

Eu cred că ești scriitor atunci când trăirea interioară o domină pe cea exterioară, iar forma de exprimare îți permite să te expui public ca să fii citit. Când te bucuri să pui pe hârtia reală sau virtuală o poveste pe care o vor citi și alții la fel ca tine sau poate ceva mai diferiți și vor rezona sau nu cu ce spui tu. Unii te vor aprecia, alții doar te vor citi și poate te vor ignora sau poate nu își vor permite să îți spună că ”da, gândul tău m-a înduioșat.” Sau alții nici nu vor deschide textul pentru că nu conține decât litere, iar literele fără o poză în ele nu sunt interesante.

Privesc cu admirație în jurul meu oameni sensibili, femei și bărbați care scriu într-un anume fel și care sunt citiți și recitiți. Ce au ei și eu nu? Imaginație, curaj, au citit la rândul lor suficient încât să poată să își pună fantezia  la treabă și să o transforme în poveste? Au foc, au imaginație, au rachete care le pleacă din suflete?

Ce îmi lipsește mie să fiu scriitor?

Deci, vrei să scrii?

Traducerea mea liberă din Charles Bukowsky:

,,Trebuie să iasă arzând din tine,

să vină neîntrebat din inimă, din minte din gură, din intestine.

Să nu faci pentru bani sau faimă,

sau pentru că vrei pe cineva în patul tău.

Să nu te chinui să scrii.

Să nu scrii ca altul.

Să aștepți ca scrisul să urle din tine.

Dacă nu urlă, mai asteaptă. Fă altceva.

Să nu fii plictisitor, stupid și pretențios

și să te consume iubirea pentru tine.

Să iasă ca o rachetă din sufletul tău.

Doar dacă soarele din tine îți arde intestinele,

Dacă a venit timpul și ai fost ales,

Scrisul se va scrie singur

Până când vei muri sau va muri el în tine.

Nu este o altă cale și nici nu a fost.”

Vă salut și aștept să îmi vină timpul pentru scris.

Guest post by Monica Costin

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast

Bunicul lui Saramago

Decalogul lui Ernest Bernea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro