Dependența nu este decît un sistem de recompensare. Atunci cînd nu avem recompense din zona familiei, cercului de prieteni, colegilor/șefilor, atunci căutăm recompense în alte locuri. Locul cel mai ușor de accesat de oriunde este Internetul. Desktop, laptop, tabletă sau mobil. La serviciu, acasă sau pe drumuri, pietonal sau cu mașina.
Recompensa este un mecanism al plăcerii. Mîncare, băutură, sex, dar nu numai. Pentru că este clar că o mare plăcere derivă din recunoașterea socială. Cît ești de frumos, de bun, de deștept, de harnic, de priceput, de empatic, de pontos, de îndemînatic, de creativ etc. Lista este foarte lungă, dar ați înțeles sensul. Chiar și modeștii au o formă de căutare a recompensei tocmai prin insistența declarației modestiei. Sau altruiștii de serviciu. De narcisiști nu vorbim, că doar suntem între noi….
Anumite lucruri nu se schimbă niciodată la unii oameni pentru că ele fac parte intrinsecă din ceea ce ei sunt. Așa sunt ei alcătuiți. Pur și simplu nu suntem identici și nici măcar egali, nici la naștere dar mai ales după ajungerea la maturitatea fizică. Nu mai vorbim de diferențele între sexe că ăsta este subiect de docență, nu de articol de revistă online…
Orice încercare de a schimba radical pe cineva va fi sortită eșecului. Nu că nu ar lipsi voința părților. Ci, pur și simplu, nu poți schimba esența fizică. Așa cum nu poți face dintr-o Dacie Duster un Range Rover. Sunt tot mașini de teren, cu roți, cu motoare, cu scaune, caroserie, geamuri şi alte ălea-ălea, dar nu sunt la fel. Nici pe departe. Așa și cu oamenii.
Dar se poate face tuning. Atît la mașini, cît și la oameni. Pare ciudat, dar chiar așa este. Dar, precum în cazul mașinilor, este nevoie de multă pricepere, talent, răbdare și multă muncă. La oameni mai trebuie și multă dragoste, că altfel iese o mare dandana.
Acest tuning începe în copilărie, atunci cănd părinții corectează diferitele „circuite” neuronale zăpăcite fie prin genetică, fie prin proaste obiceiuri, fie prin imitație. Repet: cu dragoste, dedicație, răbdare și multă muncă. Apoi vine la rînd școala. Dacă ai norocul de învățători cu har și de profesori demni de a fi considerați modele de urmat, tuningul continuă pînă la 25 de ani, vîrstă la care în general se consideră că a încetat creșterea.
Tot acest tuning al ființei umane (acordarea la normele de comportament social general acceptate) este posibil datorită unei caracteristici formidabile a creierului: neuroplasticitatea, adică acea posibilitate de a crește noi neuroni și noi conexiuni neuronale, atunci cînd creierul este supus unor mecanisme de ajustare/acordare conduse cu inteligență de mentorii vieților nostre: părinți, profesori, îndrumători (aici intră și prietenii, iubiții, soții sau partenerii de suflet, precum și oamenii pe care îi admirăm). Cu alte cuvinte, învățăm continuu să ne adaptăm social și comportamental, uneori chiar împotriva unor impulsuri neuronale înnăscute care, lăsate libere, ar provoca uimire, dacă nu chiar haos.
Eh, cam ce fac acești oameni minunați pentru noi în perioada în care devenim normali la cap, cam asta face și nevoia de recompensă pentru recunoaștere socială. Este doar o altă etapă în viață, dar ne-am „învățat prost” în copilărie, cum s-ar zice, ne place să fim educați. Internetul ăsta este un mediu surprinzător de propice pentru o nouă etapă a neuroplasticității creierului. Studii specializate au demonstrat că neuroplasticitatea funcționează la fel în cazul oricăror dependențe, fie mîncare, băutură, sex sau internet.
Deci, pentru a nu ajunge dependeți de internet, mai ales în aplicațiile sale de interacțiune socială, lăsaţi-o mai moale. Atît cu orele petrecute pe internet, cît și cu intensitatea cu care vă implicați. Mai luați cîte o pauză. Nu neapărat prea lungă, dar neapărat mai plină de viață reală, de trăiri adevărate. Zburați cu avionul, duceți-vă la bungee-jumping, faceți scuba-diving, alergați aleile parcurilor sau urcați potecile munților. Faceți orice efort fizic care vă face bine. Citiți basme, vedeți filme la cinematograf, stați cuminți la Ateneu la un concert sau nu respirați la un recital Beligan. Ocupați-vă de bucătărie. Ocupați-vă de familie. Ocupați-vă de voi.
Fiți sănătoși, curați, în bună formă fizică, veseli și frumoși. Veți vedea că viața chiar este scurtă și este păcat să fie irosită necumpătat. Vorba Ecleziastului: „este un timp pentru toate” pe acest pămînt.
Citiţi şi
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Despre bărbați, cu luciditate: ce a mai rămas din promisiunea unei relații
Ești femeia 1.0 sau 2.0? Poate 2.1 sau chiar mai mult?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
