Am citit zilele trecute pe profilul unei colege se scriitură la catchy, Sofia Dumitriu, o chestiune simplă și profundă: “I love you as you are! The rest is education”. Cred că este definiția perfectă a iubirii, după mine, un motto de pus în ramă pentru orice cuplu care caută dragostea pură.
Da. Privind în urmă constat că absolut toate încercările mele de relații au fost sortite eșecului pentru simplu fapt că nu “trebuiau să fie”. N-au reușit din diferite motive. Ori din cauza mea, ori din cauza ei, ba nepotriviri de caracter, ba lipsă de dorință. Multe relații le-am privit din start ca fiind “for fun” sau pur și simplu atracții animalice. Am sesizat multe semne că anumite încercări nu vor reuși. De fiecare dată, ori m-am încăpățânat eu și am luptat, ori a încercat ea să tragă de mine, dar finalul a fost același. Vorba bunică-mi: dacă nu e, nu e, maică, degeaba încerci să faci vin din oțet, că nu vor bea nici porcii.
Spun asta acum, când toate se leagă în viața mea, adică sunt relaxat, împlinit și liniștit. Teoria este simplă și toate au logică când privești dintr-o asemenea postură, dar, în fața faptului, nici măcar Papa de la Roma nu te convinge. Probabil că așa suntem noi și asta face parte din lecțiile înțelepciunii.
Avem percepții diferite, gândim diferit fiecare situație, în funcție de multe variabile. Conjucturi, situații, timp și spațiu, și parcă mereu avem tendința să fim Toma Necredinciosul sau să cădem în extrema cealaltă, să credem cu naivitate. Dar cine poate exersa echilibrul când dragostea e oarbă?
Din punctul meu de vedere, sper că și a majorității bărbaților, femeia când se îndrăgostește este senzațională. Îți oferă tot. Riscă fără să se gândească câtuși de puțin la consecințe. Așa e construită ea, chiar dacă există suficiente execepții, în linii mari se bazează pe instinct și reacționează după primul impuls.
Noi când ne îndrăgostim suntem pâinea lui Dumnezeu. Curge „lapte și miere” prin cuvintele noastre, suntem capabili să spunem că oferim mult mai mult decât putem duce. De fapt, noi vrem, iar dacă nu ne iese, punem rapid în aplicare planul B. Avem deja pregătită scuza, argumentele, ba chiar convingem că e mai bine așa, deci bine că s-a întâmplat așa, nu cum spusesem inițial.
Ața dintre îndrăgosteală și iubire pare subțire, dar nu e. În fapt, iubirea se găsește acolo unde lucrurile se desfășoară natural, unde nu există promisiuni nesustenabile, iar acțiunile nu au nevoie de argumente. Cu alte cuvinte, se poate. Sigur se poate.
Te iubesc pentru ceea ce ești poate părea clișeic, dar, analizând în profunzime, exact așa stă treaba. Cum poți iubi pe cineva când defectele sale te scot din minți? Cum poți privi cu ochi buni și calzi o persoană care nu-ți susține “nebuniile”, care nu-ți încurajează hobby-urile, care nu-ți împartășeste visurile? Cum poți face casă bună cu cineva care trage hăis și tu vrei înainte?!
Bun, dar oare câtă energie capeți când persoana de lângă tine răspunde cu entuziasm oricărei propuneri de-a ta sau când simți sinceritatea zâmbetului și bucuria îmbrățișării?
Când există sinceritate, dragostea vine și ea, iar când se instalează comod în trupurile noastre, restul sunt detalii rezolvabile sau The rest is education.
Ca în orice domeniu, educația este mama învățăturii, chiar dacă în dragoste unu plus unu poate însemna trei sau patru, plus un cățel sau o pisică, uneori. Educația asta, la nivel practic, reprezintă tot ce ne spun psihologii din cărți. Antrenamente destul de dure cu psihicul nostru, cu orgoliul nostru, cu mândria noastră, cu ego-ul nostru nefiltrat, la urma urmei. Celălalt nici nu prea contează, luptele cele mai mari sunt cu tine, de fapt. Tabieturi, mofturi, leneveală, tot ce erai tu obișnuit, într-o viață de cuplu, dispare și se transformă în responsabilități curente, momente magice și visuri împlinite. E foarte simplu la prima vedere, dar garantez că la a doua e și mai simplu.
Spun cu atâta siguranță acum, când parcă totul este ireal în viața mea. Nici prin visele mele cele mai optimiste de fecioară veritabilă, n-aș fi crezut că voi obține tot într-un timp record. Casă, masă și nevastă frumoasă, bașca și scrisori spre barză. Și nu mi-am pierdut mințile pentru că este o femeie extrem de frumoasă și senzuală. Probabil, ca aproape orice bărbat, m-aș fi bucurat o perioadă de nurii ei spectaculoși și mi-aș fi văzut de vânătoare în continuare, dar am vazut multe altele, extrem de simple. Îndrârjire, ambiție și perfecționism să zicem că am mai văzut. Erotism și dăruire, cu siguranță, am mai primit, dar nu le-am văzut pe toate la un loc, iar bonus o sinceritate dezarmantă. Cum să nu iubești un om care este atât de sincer, încât începi să-ți faci probleme de sinceritatea ta cu tine? Cum să nu te dedici unui om care acționează cu atâta naturalețe, iar tot ce face vine în prelungirea gândurilor tale? Păi da, și cum să se potrivească inelul perfect pe deget, când tu nici nu te-ai gândit că pentru astfel de cumpărături ai nevoie de ceva mărimi în prealabil?! Simplu. Pentru că trebuia să se potrivească.
Dragostea e ca o viță de vie, dă-i un sol bun, soare și ploi, taie-i din rădăcină buruienile, îngrijește-te de ea și vei culege cei mai gustoși struguri. Asta pentru cei pasionați de vin. Există și comparația cu bursa, poți investi oricât și oricum, dar tot ești la limita hazardului și într-o clipă poți pierde tot.
Din punctul meu de vedere, traducerea pentru “I love you as you are! The rest is education” este “Iubeste-i imperfecțiunile și educă-ți creierul, restul e matematică și culoare”.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
