Nu a mai scris demult, acum zâmbește, căci știe de ce s-a reapucat. Din același motiv din care nu poate dormi noaptea, și nu, nu e pentru că bea prea multă cafea.
(deși iubește cafeaua, nu și-a luat un espressor de teamă să nu crape de inimă și ea vrea să moară ca un erou, nu ca fraiera, de la cafea.)
Azi dimineață chiar a râs când și-a văzut noul articol publicat. S-a ghemuit goală sub cearceaf și a râs sănătos. Fu*c me, a fost bun și ăsta, și râdea pur și simplu. Episoadele de instabilitate emoțională sunt mai scurte și mai rare.
Trebuie să-și ia gândul de la el, să-și cenzureze emoțiile și să alunge amintirile alea care o fac sa zâmbească dulce-amar.
Încă îi simte respirația pe gât, brațele îmbrățișând-o protector și buzele sărutându-i cele mai intime locuri.
El a fost cafeaua ei cea mai bună pe care a degustat-o, pe care a savurat-o lent, i-a lăsat mirosul și aroma să îi pătrundă toate simțurile. A închis ochii și a respirat-o.
La naiba cu orgoliile și cu așteptările și cu what if-urile! O să îl sune și o îi spună: I feel you, baby, you are my coffee! Motherf*cker! Pa!
Guest post by C.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
