Am venit de la slujba de Înviere cu inima strivită, aproape plângând… de cât suntem de mici şi murdăriţi de întuneric. Prinşi în mreje de podoabe lumeşti, făţărnicie, zgomot. Departe de credinţa vie.
Acasă lumânarea mea s-a stins de-o lacrimă.
I-am lăsat linişte, am mulţumit şi m-am bucurat că măcar a omului meu arde încă şi avem lumină în casă.
Spre dimineaţă însă, tot el s-a trezit şi a găsit-o pe cea pierită pâlpâind firav din miezul înecat de ceara albă…
A rămas ascunsă de ochii noştri când am crezut-o stinsă sau s-a aprins întru nou început din Lumina nopţii de taină, Vie în minunea ei?
Fiecare alegem cum găsim lumea… cu ochii sau cu inima.
Hristos a Înviat !
Citiţi şi
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
