Horică și Monica s-au hotărît: se iau cu acte. Mamele au bocit de fericire, tații au defosat sticle puse bine, pentru ocazii, prietenii lui au făcut glume deocheate 48 de ore non-stop, prietenele ei au țipat scurt și și-au făcut programare la spa, rudele de la țară și-au luat bilet de tren la clasa I, vecinii au felicitat, apoi au întrebat dacă nunta se ține acasă sau la restaurant și cît o să coste. Pe scurt, n-a mai dormit nimeni. Nași, verighete, band, tort, wasserman, invitații, telefoane: “veniți, trebuie să veniți, ne mai vedem și noi, că mîine-poimîine se termină lumea și pentru ce trăim. darul: ce crede fiecare… nu, nu-i cu strigare. haideți v-așteptăm.” Lumea a venit. S-au strîns vreo 200 de persoane și tot odicolonul din lume. Una peste alta, bine: n-a mai rămas nici o sarma, vinul de țară a avut cel mai mare dever, toată lumea a ieșit în poză.
La sfîrșit, o pungă cu bani și-o colibă de obiecte – care noi, care vechi, care la ce-or fi folosind. Horică și Monica, afară din hainele de miri și în mijlocul darului de nuntă. El: ce facem noi cu astea? Ea: în pod la voi, ori în garaju’ lu’ tata. El: și banii? Ea: ține-i tu. El: pe toți? și tu? Ea: eu o să iau de la tine. El: și n-o să ne certăm? Ea: dacă ne certăm, vin toți 200 înapoi să ne organizeze.
***
Nunta. Poate în nici o altă împrejurare, fericirea și stresul nu se amestecă mai vîrtos. Pentru miri, că trebuie să nu se împiedice în formula 2 în 1. De încercat pînă iese bine. Pentru părinți, că trebuie să retrăiască o poveste în care numai ei știu cum au trecut peste toate. Pentru rude și prieteni, că trebuie să-și revadă și lărgească grupul de cunoștințe. Și-n toată această răscolire, rolul darurilor de nuntă este foarte important. Purtătoare de noroc, se spune, ele vor însoți și ocroti noua familie. În cele mai fericite dintre cazuri, se vor transmite generațiilor următoare cu bogăție de amintiri cu tot.
Lista de cadouri de nuntă este o practică mai nouă, în România. Britanicii, metodici cum sînt, au inventat-o și o folosesc de secole. Este această listă o alternativă la plicul cu bani? Este ea cu adevărat necesară sau este doar o complicație pentru snobi? Doar trei argumente practice:
– scutește timp și stres, în găsirea obiectelor potrivite
– rezolvă dilema sumei pe care ar trebui s-o pui în plic
– ajută la (re)găsirea gusturilor comune între cel ce dăruiește și primitor.
Recomandarea generală este ca mirii să facă o listă cît mai vastă a dorințelor, pentru ca nuntașii să poată alege după inima, gustul și bugetul fiecăruia. Această listă poate însoți invitația la nuntă sau poate fi oferită, de organizatori, la momentul confirmării de participare. În fiecare dintre cazuri, se impune precizarea: “prezența dumneavoastră este cea care contează și nu poate fi înlocuită de niciun cadou“. Și nu există explicații științifice pentru asta, dar cu cît această precizare este mai sincer spusă, cu atît și darurile sînt mai impresionante, mai folositoare, mai durabile.
***
Revenind la Horică și Monica, ei au făcut, la un moment dat, un top al preferințelor printre darurile de nuntă. Cel mai apreciat a fost un cufăr de lemn, ceva între ladă de zestre și geamantan de cătană, în care se afla strictul necesar pentru reînceperea vieții, după un naufragiu. Nu lipsea lampa contra țînțarilor și, între toate cele, se mai aflau două cărți, ciocolată și o sticlă de brandy foarte bun.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
