Homosexualitatea la români

3 April 2014

ÎTelespannainte de a scrie Cimitirul, recunosc, nu prea m-am gândit la percepția poporului român asupra homosexualității. Dar v-am mai zis că sunt destul de superficial și că nici nu prea mă omor după părerea celor din jur în ceea ce privește orientarea mea sexuală. Dar, după ce am scris o carte care are un personaj principal homosexual, am început să mă lovesc, să zicem, de diverse reacții. În afară de cei (destul de mulți, din fericire) cărora nu le pasă nici cât negru sub unghie ce fac eu și cu cine, eu, personal, am descoperit următoarele categorii:

Homofobii. La popoarele civilizate homofobii sunt tăcuți. Adică sunt homofobi în sufletul lor, pentru că legea nu le permite să se manifeste cu voce tare. În România le cam permite. Prin urmare atitudinea homofobă românească la români e de genul următor, inclusiv pe Facebook sau în comentarii la diverse articole despre carte sau alte subiecte care făceau referire la homosexuali: O să mori în Iad! Dumnezeu te urăște! Hua! Vreau să mori! Să moară și părinții care te-au făcut așa! Ești o rușine și ar fi mai bine să nu ieși din casă, pentru că ești un pericol și, dacă te vede mereu copilul meu umblând homosexual pe stradă, în timp, o să devină și el homosexual! Sigur! Și, dacă mă și atinge, vă promit că devine pe loc! Homosexual instant! Ca supica!

Prietenii. Adică ăia care se etichetează ei înșiși direct ca fiind gay friendly! Adică vin cu texte care sună cam așa: Vaaaai, ce drăguț că ești homosexual! Nu te îngrijora pentru că eu sunt foarte, dar foarte tolerant/ă! Adică eu chiar te înțeleg, știu că nu e nicio diferență între noi și nu am nimic împotriva! CHIAR sunt foarte tolerant/ă! Păi, cum pana mea ești tolerant/ă cand teoretic tu spui că între noi nu e nicio diferență și, practic, n-ai avea ce să tolerezi? Eu nu îmi doresc persoane gay friendly în jurul meu, îmi doresc oameni human friendly, iar ăștia sunt cel mai greu de găsit!

 Îngrijorații. Adică cei cu: Te-a abuzat cineva? Sigur te-a abuzat cineva în copilărie. Vai săracul! Cine te-a abuzat? Hai că mie poți să îmi spui. Păi, cine să mă abuzeze? Mă-ta!! Deci eram eu mic și seren și mergeam, gen, foarte liniștit pe stradă. Și cum am dat colțul la un moment dat, jap!, m-am întâlnit cu maică-ta care m-a luat de guler, m-a târât într-o înfundătură și mi-a băgat o țâță în gură. Eu, fiind luat pe negregătite, scârbit de fapta ei cea rea, m-am decis direct să nu mai pun gura pe nicio femeie! Deci da, măicuța ta e de vină că io… în fine… Știu foarte mulți homosexuali. Unii au avut copilării fericite, alții nu, unii au crescut cu ambii părinți, alții cu unul singur, alții fără niciunul, alții au fost crescuți de bunici sau frați, în medii sociale total diferite! Deci, până nu îmi demonstrează cineva că toți homosexualii au fost abuzați în copilărie sau adolescență eu nu am cum să cred așa ceva!

 foto Emanuel Tanjală

foto Emanuel Tanjală

Alegătorii. Cei care spun sereni: Frate, e alegerea ta și io ți-o respect, n-am nicio problemă cu asta! Tu poate nu ai, dar eu am! Cum adică alegere? Deci să ziceam că eu am ajuns la 14 ani și m-am trezit într-o dimineață și mi-am zis: Hmmm, ce să fac eu astăzi, ce să fac eu astăzi? Aaa, gata, știu! Știu! Astăzi o să-mi definesc sexualitatea. Așa, să vedem ce opțiuni am. Suntem în România. Păi, avem heterosexualii care sunt ok, n-are nimeni nicio problemă cu ei. Hmmm, cam plictisitoare categoria asta! Dar mai avem gay. Uuu, ia stai că ăștia par mai interesanți! Ok! Și cum sunt ăstia? Huliți, urâți de multă lume, înjurați de mamă, vai steaua lor! Aaa, păi, eu asta vreau. Asta îmi aleg. Sunt gay că am un super chef ca de acum înainte să stau closetat și cu frica în mine! Vreau să mă victimizez! Să am fetișul ăsta să mă scuipe poporul pe stradă! Yes, Doamne, mi-am găsit vocația, sunt gay! Fix așa a fost!

Nu înţeleg de unde a apărut treaba asta că homosexualitatea e o alegere sau o traumă. Eu, să mor eu!, cred că m-am născut şi am fost homosexual. Aşa au stat lucrurile. Şi nu neapărat în această ordine cronologică. Sunt convins că eram homosexual de dinainte de-a mă naşte. M-am născut bărbat, dreptaci, cu ochii căprui, şaten, păros, homosexual, înălţime medie, păr ondulat, canini ascuţiţi. Aşa m-am născut eu! Habar n-am dacă ţine de genetică sau altceva, dar aşa stă treaba din punctul meu de vedere. Să vă mai spun ceva. M-am născut într-un sat din România. Sat, da? Aveam două canale de televiziune controlate de comunişti. Cea mai porno emisiune de la televizor era „Stan şi Bran”. La şapte ani mi-a plăcut pentru prima oară un băiat, că aşa am simţit eu, iar la treisprezece ani am aflat că există cuvântul homosexual din serialul „Dallas”. Am fost siderat. Înmărmurit pur şi simplu. În ziua aia am aflat că mai e măcar unul ca mine în Dallas. Şi mă gândeam cum c***t să fac să ajung acolo să-l cunosc. Că sigur şi el e singur şi s-ar bucura să mă cunoască. Nu mai ştiam pe nimeni cu astfel de obiceiuri. De unde putea să îmi vină mie ideea să aleg să fiu homosexual? De la muls vaca? De la cules porumbii? De la scos morcovii din pământ? Cum puteam eu să aleg ceva ce nu ştiam că există? Iar cei care îşi pun dezgustul şi dezaprobarea pe seama lui Dumnezeu, le doresc câteva expresii introductiv carnale! Cei mai mulţi dintre ei nici măcar nu ştiu bine cele 10 porunci, dar sunt foarte religioşi când vine vorba de homosexualitate.

Ultimul fragment l-am pus în ghilimele pentru că e din carte. Să ne auzim sănătoși!



Citiţi şi

Cum am ajuns să înghițim cele mai scandaloase minciuni, cele mai tâmpite intrigi și conspirații

Mame leoaice care cresc bărbați miei

Dorința sau absența? – Matthias & Maxime

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Vivi / 31 July 2014 1:13

    Da … pai ceva de genul mi sa intamplat si mie , cu cat cresteam mai mult cu atat atractia mea pentru femei era din ce in ce mai mare , la varsta de 14 ani m-am indragostit de prima tipa dupa aceea mi-am dat seama ca orientarea mea clar e diferita , toata lumea stie cine sunt si multi m-au judecat dar pana la urma toata le-am dovedit ca nu-mi pasa si ca sa vezi incetul cu incetul au obosit sa se mai ia de mine . Lumea e rea , nu e vb de Dumnezeu aici , e vb ca daca nu te suporta unu , face tot posibilul sa te atace , e de ajuns unul sa zica la mai multi si uite asa o ard aiurea . Romania a ramas printre putinele tari cu mentalitate joasa de inapti care nu sunt capabili sa inteleaga ca nu noi ne alegem orientarile 🙂 …

    Reply
  2. maria / 30 May 2014 11:09

    Despre gusturi nu se discuta, dar creatia umana chiar are la baza o celula m si o celula f. Cat despre creatia literara, de cand s-au dizolvat canoanele au unda verde toate fluviile si curentele…sa curga cuvintele, ca-s asa de inocente…doar conduc la ganduri si apoi la fapte, comportamente, valori, identitate…si gata c-am scris suficient de 2 p

    Reply
  3. alexa / 19 May 2014 9:32

    Buna.. citind articolul tau am avut asa mai multe tipuri de sentimente, printre care unul de oarecare fericire ca mai avem si noi scriitori fara teama de exprimare sa zicem; apoi am fost usor amuzata de felul in care iti asterni gandurile, adica mi`a placut, am zambit de cateva ori…pentru ca mai apoi sa sesiz de fapt ca exista o oarecare doza de agresivitate in ceea ce tu ai scris…nu vreau sa te simti atacat sau mai stiu eu cum, pt ca nu asta imi doresc, cred insa ca oamenii nu pot fi fortati sa simta ceva, iar mie articolul mi`a transmis si o stare de anxietate si dorinta de a fi acceptat, tocmai prin aceea ca “Strigi” ca de fapt nu te intereseaza de loc acest punct…nu stiu, I might be wrong, insa asa am simtit eu citind ce ai scris..subiectul este sa zicem, sensibil, in contextual societatii in care traim..si, da! trebuie discutat, pt ca oamenii au nevoie sa stie si noi avem nevoie ca ei sa stie, fie ca purtam masca indiferentei sau nu…prin urmare iti multumesc si sper sa mai citesc din articolele tale (indiferent de tema aleasa)

    Reply
  4. Simone / 23 April 2014 12:34

    Prin zarile mai civilizate, homosexualii au acelasi comportament, ca si tiganii (mai ales romani): indivizi avizi de atentie (ie. drama queens) prezenti pe orice post tv, trebuie musai sa le acorzi atentie, sa dezbati problema sexualitatii lor, si evident nesiguri daca topicul e ignorat. Uite ca, ii avem si aici dand cu pietre (din nou ca si minoritatea mai sus-mentionata!), in romani, explicandu-ne cum au ajuns la concluzia ca sunt homosexuali si altele la fel e intime.. Pls get a life, live and let live, nobody gives a sh*ite abt ur sexual orientation!Thx!

    Reply
  5. Cornelia / 18 April 2014 2:54

    Adrian, excelent articolul si sint de acord cu ceea ce scrii. Mai ales despre toleranta. Singurul lucru care nu-mi place este fotografia batrinei, as fi vrut sa nu o vad, mai ales ca nu cred ca stie unde a ajuns poza ei si nu si-a dat acordul. Si chiar daca iti apartine fotografia, tot nu-mi place ca e acolo. Probabil ca ai vrut sa reprezinti cu ea uimirea omului simplu cind afla lucruri despre care credea ca nu exista… insa, parerea mea este ca oamenii simpli pot fi chiar mai intelegatori si “toleranti” decit cei care cred despre ei si nu pierd nici o ocazie sa o spuna ca sint toleranti si deschisi.

    Reply
  6. Ella / 10 April 2014 3:06

    Pana in adolescenta,nu am fost niciodata atrasa de cineva in special,sa am un calcai al lui Ahile pt o persoana,deci nu mi-am pus niciodata problema sexualitatii. Fiind singurul copil la parinti, traind intr-o zona mai izolata si fiind o fire introvertita, marea parte a timpului l-am petrecut cu mine insumi.
    Prin adolescenta,cand m-au trasnit hormonii,am descoperit cu stupefiere ca nu sunt atrasa doar de barbati,cum ma asteptam sa se intample cand crestem noi,femeile.
    “Pai,stai,ca nu e bine”,mi-am zis. “Mama e maritata cu tata, matusa-mea cu unchiu-meo,bunica cu bunicul. E barbat si femeie. Asa e natural”.
    E,pe naiba. Mi-a picat cu tronc cea mai buna prietena. “Eh,e o faza. E tipic adolescentelor”. Cand trecu timpul,si-mi pica alta cu tronc,care daca ma privea in ochi,ma topeam,am crezut ca totusi,va trece si asta.
    De exista un Dumnezeu, sper sa ii puna mamei un loc special in Rai. Caci ea,draga de ea,m-a luat la intrebari : “Dar tie iti plac baietii,draga mea?”. Normal ca imi plac. Petrec marea parte a timpului cu ei. “A,nu asa…nu prieteneste”. No,nu stiu despre ce vorbesti.
    Nu a trebuit sa ii raspund. Mi-a zis atat : “Fii cine vrei sa fii si cu cine vrei sa fii. Noi te iubim si sa nu te indoiesti ca asta se va schimba”.
    Si exact asta am facut. Am fost cine am vrut sa fiu ,cu cine am vrut. Am invatat sa nu ma pretez la mentalitatile rustice ale nimanui.
    Totusi, nu putem nega influenta societatii asupra individului. Desi,prin alegerile acestea, riscam excludere, tanjim aprobarea publicului. Cand am fost in relatie cu “prima”, ma uitam cu invidie cum cuplurile heterosexuale erau tratate si privilegiate. Fiind bisexuala, puteam si eu sa fiu in situatia aia…dar mie imi tresarea sufletul dupa ea si numai dupa ea. Si vroiam sa o tin de mana in fata prietenilor. Sa imi manifest afectiunea. Sa ma afisez public, sa aud aprobarea celor din jur. Nu am facut-o. M-am pierdut si pe mine,si pe ea.
    Dar am invatat una din cele mai importante lectii : nu traim cu parerea societatii. Traim cu oamenii pe care ii iubim si care ne iubesc. Atunci,de ce sa aduc societatea in asternuturile mele? Casa mea? Mintea ori sufletul meu?
    Felicitari pentru articol !

    Reply
    • Dora / 13 April 2014 11:57

      Bisexuala sau nu, tu sa nu te apuci de scris romane si nici blog sa nu-ti faci, pana nu repeti – de cateva ori!- liceul!! ca fracturezi nervii cititorului cu limba ta romana, invatata in mediu ‘rustic’, un calcai al lui Ahile si al tau in acelasi timp !!!!

      Reply
  7. Lucia / 4 April 2014 16:24

    Tine de educatie si informatie! Lipseste cu desavarsire. Sunt inca un popor cu mentalitate comunista. Si ne place sa punem etichete foarte usor. Avem cateva cateva linii orientative dupa care ne ghidam intreaga existenta. Fata trebuie sa se marite inainte de 30 de ani, sa faca minim doi copii, si sa faca tot ce tine de casa (menajera). Baiatul trebuie sa se insoare dupa ce si-a “trait” tineretea si nu trebuie sa faca nimic in casa. Pana nu schimbam mentalitatea o sa consideram o “boala” homosexualitatea, fetele nemaritate, oamenii care decid sa divorteze, femeile care decid sa faca un copil si sa il creasca singure… Pacat ca am intrat in Europa doar ca stat nu si ca gandire. Pacat ca inca marginalizam oamenii care fac alte alegeri decat cele “normale”, decat cele definite de liniile orientative…..

    Reply
  8. Razvan / 4 April 2014 10:09

    Super,
    Urmatorul pas va rog: lobby si pentru zoofilie si casatoria cu un animal. Pana la urma e dreptul meu daca vreau sa-mi f*t cainele nu? Atat timp cat si el vrea nu e nimic anormal pentru ca doar romanii inculti de la tara nu au auzit de asta. Ba inca daca dam crezare “legendelor” ciobanii mai faceau amor cu mioarele.
    Tot asa si cu incestul – atat timp cat te protejezi si nu faci copii care sa poata avea probleme genetice (desi in curand se va dovedi stiintific ca e 100% safe), e treaba ta cu cine faci sex daca exista consimtamant reciproc. Numai niste inculti intoleranti imbecilizati religios ca mine ar putea sa aiba tupeul sa ia pozitie…

    Like 1
    Dislike 4
    Reply
  9. Diana / 4 April 2014 7:58

    Pentru mine a fost de ajuns sa citesc cartea ” De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in oglinda ” de Allan Pease & Barbara Pease (o carte scrisa pe intelesul , aproape, al tuturor) cat sa inteleg de ce suntem atat de diferiti unii de altii.De ce unele femei se manifesta ca barbatii, iar unii barbati traiesc intr-un corp masculin, dar cu creier feminin? Si intr-adevar explicatia este cat se poate de simpla. Este o chestie genetica, pe care nu are rost sa o detaliez aici, deoarece e foarte frumos explicata in carte. Inlcusiv studii, teste, exemple, unele dintre ele chiar comice.Parerea mea simpla este ca trebuie sa citesti macar un pic despre lucrurile care te pasioneaza sau intriga, ca apoi sa poti avea si o parere sau pur si simplu sa porti respect pentru oamenii din jur care nu iti fac nici un rau.
    Fain articol,cu asa impact incat m-a facut sa ma dau jos din pat, sa deschid calculatorul si sa las un comentariu cu o informatie, cred eu, importanta.

    Reply
  10. gigel / 4 April 2014 2:29

    Coa*e, prea dai ochii peste cap. Faci pe victima. Te chinui. Te scremi. Scoti un text si gata: esti victima. Treaba asta cu homosexualii e exact ca feminismul: faceti voi pe dracu in patru si treziti chiar si in oamenii carora nu le pasa o sila enorma doar pentru faptu ca va victimizati si faceti ca toti dracii pentru putina atentie. Hai mai las-o in pastele ma-sii ca nu te-a luat nimeni de urechi pe strada ca esti poponar. Nu a ras nimeni de tine in scoala ca esti gay. Nu te-a dat soferu jos din taxi pentru ca iti place penisu’. De cele mai multe ori se intampla toate astea pentru ca TU ca om esti de c***t. Esti frustrat sau pur si simplu nu esti capabil sa “reusesti”. La fel se intampla si cu tiganii, negrii, moldovenii, scunzii, inaltii, uratii, saracii, oltenii, bucurestenii, tocilarii, slabanogii, handicapatii, taranii etc. – nu conteaza ce esti, daca esti “slab/prost” devii tinta atacurilor; te plangi intotdeauna de orice, iar atunci cand nu ai motiv, cauti; tu esti tot timpul discriminat, atacat, lovit. Dar ghici ce: e fix din cauza caracterului tau. O multime de oameni facand parte din cel putin o categorie de mai sus au reusit chiar daca au “defectul” de a fi altfel (desigur, asta cu “altfel” e relativa; fiecare individ vede normalitatea in felul lui). Ei cum dracu au reusit? Nu cred ca e om pe lumea asta care sa nu fi primit atacuri vreodata, fara sa conteze motivul. Am multi amici gay, oameni care isi sustin cu mandrie orientarea sexuala si nu pozeaza in “victime ale sistemului/societatii/dumnezeu/satan/etc”.
    Eu zic sa lasi c***turile si sa faci in p**a mea ceva constructiv.
    P.S. Daca nu iti plac exprimarile mele plastice. poti sa nu postezi comentariul. Ma multumesc daca-l citesti doar tu. Inteligenta nu consta in cuvintele pe care le folosesti ci in validitatea si puterea argumentelor pe care le aduci.

    Like 2
    Dislike 1
    Reply
    • Kiki / 5 April 2014 12:18

      Eu nu am nici o problema cu expirimarea ta plastica :)) si nu pot sa nu recunosc ca ai pe parti dreptate, doar ca nu poti sa nu recunosti ca exista o mare posibilitate ca lumea sa se uite la tine urat/mirati/ochii cat cepele/afirmand diverse daca apari diferit in public (chiar si daca ii vorba doar de cum te imbraci!) 😉

      Reply
  11. Anda / 4 April 2014 0:44

    Eu cred ca o problema mare la noi este ca, datorită lipsei de educatie, mulți dintre romani nu fac diferența dintre un homosexual si un bărbat cu peruca roz, pantaloni plasa, tocuri de 15cm si multe pene. Si nu, nu m-a refer la travestiti in general, ci la cei cu foarte mult prost gust. Sincer, nici eu nu pot spune ca ii ador. Insa le displac in egala măsura si pe domnișoarele cu aceeași toaleta si înclinația sexuale către sexul opus.

    Reply
  12. Flavia / 3 April 2014 18:41

    Buna!
    Imi place mult stilul tau de a scrie si de a transmite gandurile, ideile, sentimentele chiar. Parerea mea e ca e total adevarat ce ai spus si ma gandesc ca, daca toata lumea ar putea sa se detaseze putin de convingerile pe care le-a strans cum colectioneaza unii timbre (fara sa stie neaparat de ce fac asta sau ce semnificatie au toate timbrele), am vedea cu totii penibilul situatiei si certitudinea mintilor noastre legat de anumite subiecte precum orientarea sexuala si anume cum e normal/anormal sa fie. Numai dezbatand termenul de “normalitate” ar fi de ajuns pentru incheierea subiectului (orice subiect ce implica judecata/critica). Ideea de baza e ca nimeni nu cunoaste, de fapt, pe nimeni si, deci, dreptul la parere ar cam trebui castigat, mai ales cand nu are vreun scop precis. (sau are scop de catharsis si atunci, na, e de inteles. NOT)

    Felicitari (fara scop precis)

    Reply
  13. Gruneantu / 3 April 2014 18:30

    Categoria DOAR INGRIJORATI DE FAPTUL CA UNDEVA IN VIATA COPIII LOR VOR INCAPEA PE MANA UNOR HOMOSEXUALI exista? Si ce va asteptati? Sa ii premiem sau veneram pe cei homosexuali? Sau sa ne cerem scuze ca nu ne plac? Sau sa consideram ca e absolut normal chiar daca nu ni se pare? NU ne intreaba nimeni daca ne plac. Si oricum ei fac ce vor sa faca. Cu sau fara acordul societatii. Dar tupeul de a ne condamna ca nu suntem pe spate pentrul sexul in anus intre barbati mi se pare cam mult.

    Like 1
    Dislike 1
    Reply
    • Cristina / 3 April 2014 22:24

      Dar ti-ar placea sa vada odrasla ta scumpa un cocalar burtos si o pitipoanca siliconata aproape facand sex pe strada sau in parc, ma indoiesc. Ti-ar placea sa vada drogati bagandu-si in vrena la colt de strada? Nu prea cred! Ti-ar placea sa fie batjocorit de niste oameni prost educati si semi-analfabeti pentru ca educatia trece la coada listei atunci cand foamea e mare in Romania? …. Sunt probleme adevarate pentru care ar trebi sa-ti faci griji. Eu cred ca, oamenii ca tine sunt de fapt invidiosi pe homosexuali, pentru ca ei au cursajul sa depaseasca barierele societatii si sa lupte pentru ceea ce iubesc. In timp ce voi, va descarcati frustrarile,veninul si rautatea injurand niste oameni care stiu sa iubeasca… E trist..

      Reply
    • Kiki / 5 April 2014 12:40

      Da tu ai cerut acordul societatii cand te’ai uitat la filme porno sau te’ai culcat cu prostituate?? Cand te gandeai ce tare ar fi sa ai doua femei in pat ti’o trecut cumva prin minte “vai, oare ce crede societatea despre mine?!?” NU!! Asa ca societatea sa’si vada de c*ru ei!!! Ca nu’mi trebe mie sa’mi aprobe societatea cu cine sa ma culc!! Ii treaba fiecaruia ce face in PRIVAT

      Reply
  14. Alisa / 3 April 2014 12:53

    Dragut, pai si tu ce ai vrea ca cei din categoriile de mai sus sa spuna/simta? Ca e normalitate? 🙂 Mai degraba: “nu stiu si nici nu vreau neaparat sa stiu ce face fiecare in dormitor”, adica sa nu le pese. E buna atitudinea cu ‘mai vrea cineva bere’ :), cam asta este si a mea. Dar atunci in ce scop articolul?
    Sau poate te-au stresat ‘admiratorii’ 😀 pe strada si prin mesaje…

    Nu stiu daca este asta (a ta) este normalitatea, nu o cunosc 🙂 a mea nu este. SI lasa-i pe oamenii care simt ca ‘trebuie’ sa spuna ceva cand vad ceva ce nu concep in sine, “normalitatea” altuia. 🙂

    Reply
    • Andreea / 3 April 2014 19:35

      Atitudinea noastra nu a fost de dezinteres, ci de acceptare fireasca, fara a mai pune intrebari de genul celor de mai sus – care sunt o realitate (chiar daca in cazul prezentat de mine nu au avut vreo relevanta).
      Asa ca “ce a vrut sa spuna autorul” nu e inutil – e o clarificare binevenita.

      Reply
  15. Andreea / 3 April 2014 11:19

    Adrian, iti multumesc pentru articol.

    Cred insa ca reactiile de care vorbesti mai sus sunt mai frecvente in randul celor de 30+. Eu apartin generatiei 20-25 si cred (dar nu generalizez) ca privim “stirile” de tipul acesta cu mai multa naturalete si cu zero intrebari.
    Am doi prieteni care ne-au dezvaluit destul de recent orientarea lor sexuala. Reactia grupului, dupa asta, a fost ceva de genul “Cine mai vrea bere?”.

    Ce vreau sa zic e ca lucrurile se schimba, din fericire (da, destul de incet, dar important e ca nu stagneaza).

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro