Înainte de a scrie Cimitirul, recunosc, nu prea m-am gândit la percepția poporului român asupra homosexualității. Dar v-am mai zis că sunt destul de superficial și că nici nu prea mă omor după părerea celor din jur în ceea ce privește orientarea mea sexuală. Dar, după ce am scris o carte care are un personaj principal homosexual, am început să mă lovesc, să zicem, de diverse reacții. În afară de cei (destul de mulți, din fericire) cărora nu le pasă nici cât negru sub unghie ce fac eu și cu cine, eu, personal, am descoperit următoarele categorii:
Homofobii. La popoarele civilizate homofobii sunt tăcuți. Adică sunt homofobi în sufletul lor, pentru că legea nu le permite să se manifeste cu voce tare. În România le cam permite. Prin urmare atitudinea homofobă românească la români e de genul următor, inclusiv pe Facebook sau în comentarii la diverse articole despre carte sau alte subiecte care făceau referire la homosexuali: O să mori în Iad! Dumnezeu te urăște! Hua! Vreau să mori! Să moară și părinții care te-au făcut așa! Ești o rușine și ar fi mai bine să nu ieși din casă, pentru că ești un pericol și, dacă te vede mereu copilul meu umblând homosexual pe stradă, în timp, o să devină și el homosexual! Sigur! Și, dacă mă și atinge, vă promit că devine pe loc! Homosexual instant! Ca supica!
Prietenii. Adică ăia care se etichetează ei înșiși direct ca fiind gay friendly! Adică vin cu texte care sună cam așa: Vaaaai, ce drăguț că ești homosexual! Nu te îngrijora pentru că eu sunt foarte, dar foarte tolerant/ă! Adică eu chiar te înțeleg, știu că nu e nicio diferență între noi și nu am nimic împotriva! CHIAR sunt foarte tolerant/ă! Păi, cum pana mea ești tolerant/ă cand teoretic tu spui că între noi nu e nicio diferență și, practic, n-ai avea ce să tolerezi? Eu nu îmi doresc persoane gay friendly în jurul meu, îmi doresc oameni human friendly, iar ăștia sunt cel mai greu de găsit!
Îngrijorații. Adică cei cu: Te-a abuzat cineva? Sigur te-a abuzat cineva în copilărie. Vai săracul! Cine te-a abuzat? Hai că mie poți să îmi spui. Păi, cine să mă abuzeze? Mă-ta!! Deci eram eu mic și seren și mergeam, gen, foarte liniștit pe stradă. Și cum am dat colțul la un moment dat, jap!, m-am întâlnit cu maică-ta care m-a luat de guler, m-a târât într-o înfundătură și mi-a băgat o țâță în gură. Eu, fiind luat pe negregătite, scârbit de fapta ei cea rea, m-am decis direct să nu mai pun gura pe nicio femeie! Deci da, măicuța ta e de vină că io… în fine… Știu foarte mulți homosexuali. Unii au avut copilării fericite, alții nu, unii au crescut cu ambii părinți, alții cu unul singur, alții fără niciunul, alții au fost crescuți de bunici sau frați, în medii sociale total diferite! Deci, până nu îmi demonstrează cineva că toți homosexualii au fost abuzați în copilărie sau adolescență eu nu am cum să cred așa ceva!
foto Emanuel Tanjală
Alegătorii. Cei care spun sereni: Frate, e alegerea ta și io ți-o respect, n-am nicio problemă cu asta! Tu poate nu ai, dar eu am! Cum adică alegere? Deci să ziceam că eu am ajuns la 14 ani și m-am trezit într-o dimineață și mi-am zis: Hmmm, ce să fac eu astăzi, ce să fac eu astăzi? Aaa, gata, știu! Știu! Astăzi o să-mi definesc sexualitatea. Așa, să vedem ce opțiuni am. Suntem în România. Păi, avem heterosexualii care sunt ok, n-are nimeni nicio problemă cu ei. Hmmm, cam plictisitoare categoria asta! Dar mai avem gay. Uuu, ia stai că ăștia par mai interesanți! Ok! Și cum sunt ăstia? Huliți, urâți de multă lume, înjurați de mamă, vai steaua lor! Aaa, păi, eu asta vreau. Asta îmi aleg. Sunt gay că am un super chef ca de acum înainte să stau closetat și cu frica în mine! Vreau să mă victimizez! Să am fetișul ăsta să mă scuipe poporul pe stradă! Yes, Doamne, mi-am găsit vocația, sunt gay! Fix așa a fost!
“Nu înţeleg de unde a apărut treaba asta că homosexualitatea e o alegere sau o traumă. Eu, să mor eu!, cred că m-am născut şi am fost homosexual. Aşa au stat lucrurile. Şi nu neapărat în această ordine cronologică. Sunt convins că eram homosexual de dinainte de-a mă naşte. M-am născut bărbat, dreptaci, cu ochii căprui, şaten, păros, homosexual, înălţime medie, păr ondulat, canini ascuţiţi. Aşa m-am născut eu! Habar n-am dacă ţine de genetică sau altceva, dar aşa stă treaba din punctul meu de vedere. Să vă mai spun ceva. M-am născut într-un sat din România. Sat, da? Aveam două canale de televiziune controlate de comunişti. Cea mai porno emisiune de la televizor era „Stan şi Bran”. La şapte ani mi-a plăcut pentru prima oară un băiat, că aşa am simţit eu, iar la treisprezece ani am aflat că există cuvântul homosexual din serialul „Dallas”. Am fost siderat. Înmărmurit pur şi simplu. În ziua aia am aflat că mai e măcar unul ca mine în Dallas. Şi mă gândeam cum c***t să fac să ajung acolo să-l cunosc. Că sigur şi el e singur şi s-ar bucura să mă cunoască. Nu mai ştiam pe nimeni cu astfel de obiceiuri. De unde putea să îmi vină mie ideea să aleg să fiu homosexual? De la muls vaca? De la cules porumbii? De la scos morcovii din pământ? Cum puteam eu să aleg ceva ce nu ştiam că există? Iar cei care îşi pun dezgustul şi dezaprobarea pe seama lui Dumnezeu, le doresc câteva expresii introductiv carnale! Cei mai mulţi dintre ei nici măcar nu ştiu bine cele 10 porunci, dar sunt foarte religioşi când vine vorba de homosexualitate.”
Ultimul fragment l-am pus în ghilimele pentru că e din carte. Să ne auzim sănătoși!
Citiţi şi
Cum am ajuns să înghițim cele mai scandaloase minciuni, cele mai tâmpite intrigi și conspirații
Mame leoaice care cresc bărbați miei
Dorința sau absența? – Matthias & Maxime
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.