În urmă cu niște ani, am cunoscut o tipă din Bulgaria, care nu făcea niciun secret din acestă ocupație nobilă (un fel de curtezană modernă). Se culcase cu toți șefii și o spunea cu nonșalanță. Nu era prea frumoasă, dar era foarte sexy. Când venea să mănânce la noi la restaurant, se ridica de câteva ori de la masă și mărșăluia în direcția toaletei, de-și introduceau nemții furculița în ochi sau în urechi, uitându-se după ea. Avea un mod foarte personal de a face asta, un mod unic. Se ridica în picioare, se uita sfidător în jur de parcă ar fi dorit să-i atenționeze, apoi își scutura de câteva ori coama bogată de păr negru, toată numai zulufi, își trecea limba peste buzele cărnoase, se încorda ca un arc, nasul în vânt, își scotea profesional curulețul obraznic înapoi, țâțele înainte, și… tzac! tzac! pe tocuri, cu joc de glezne.
Șeful meu de-atunci, era un italian mic și rotunjor, care semăna cu un purceluș de lapte, rozaliu, fără gene, fără sprâncene, dar cu o foame nebună de femei! Soția lui era o tipă mică, slabă și rea, cu o privire de coțofană pusă permanent pe harță, cu niște mâini ca niște gheare gata să zgârie, cu o voce metalică și un râs rar și isteric.
În ziua aceea, tocmai veniseră și ei să mănânce. Într-un moment de neatenție al vigilenței consoarte, șeful, prefăcându-se că studiază meniul, sorbind-o cu coada ochilor pe bulgăroaica creață și sexoasă, salivând la greu, mă întreabă în șoaptă:
– Cine e questa qui?
– E o clientă care vine des, răspund eu.
– E invitată mea în seara aceasta, îmi șoptește printre dinți, ca să nu-l audă coțofana. Peste un minut, sosește și soția, o seceră cu privirea pe bulgăroaică și mă interoghează în stilul caracteristic de mare duamnă:
– Cine e curva asta?
Îi răspund scurt:
– Unaaaa care vine des și lasă bani aici!
– Aha! răspunde ea nazal, se înroșește un pic la față, se mai învârte nițel pe lângă bar și apoi, prost inspirată, o privește pe creață de sus până jos. Bulgăroaica nu se lasă intimidată, se ridică mândră, aproape o umilește periind-o cu privirea de sus, apoi îi zâmbește promițător purcelușului, își aruncă zulufii pe spate și pornește spre baie, unduindu-se seducător, sub privirile admirative ale bărbaților și cele dezaprobatoare ale femeilor.
Scena aceea mi-a rămas în minte, ca o confruntare între două femei din aceeași categorie, amândouă practicând sportul „hochschlafen”, amândouă atârnându-le câte un copil de gât celui care n-a rezistat tentației, amândouă trăind cu teamă că oricând poate apărea o alta, cu aceleași gusturi…
În sfârșit, pleacă purcelușul cu a lui coțofană. Noi mai povestim cu bulgăroaica și când ajungem la nota de plată, îi spun că a fost invitata șefului. Ea zâmbește încântată, își linge satisfăcută buzele, ca o pisică după ce a dat de smântână.
La următoarea vizită, ne povestește că s-a ciondănit cu amantul, șeful ei, și i-a spus că ea mai are și alți pretendenți și nu este dispusă să-i suporte lui toanele. Șeful ei i-a mai cumpărat un cadou, a luat-o cu binișorul și așa a aflat despre potențialul rival.
Acesta, fiind tot italian și un tip de temut, s-a înfuriat groaznic și a întrebat-o:
– Cât zici că a costat consumația?
– 11,50€! răspunde ea indiferentă.
– Phtiiiiuuu, scuipă italianul cu năduf, și pentru unșpe euro te-ai duce cu ăla care până mai ieri căra valize?! Lasă că-i sparg eu fața, îi fac, îi dreg, îl vindec eu de invitat femeile altora la masă.
Atunci am constatat că la italieni e o chestie de preț, nu de gest! Adică poate dacă ar fi fost o sută sau o mie, ar fi fost altceva, dar așa, phtiiiu, doar pentru unșpe euro?
Bulgăroaica ne povestește încântată scena de gelozie și apoi marea împăcare. Amantul o invită la o cină romantică, apoi o conduce acasă, unde urmează o noapte de amor fierbinte și declarații siropoase cu promisiuni veșnice. Pe la trei dimineața, în timp ce se iubeau cu pasiune și dăruire, sună cineva la ușă, și iar sună, și iar bate…
Creață, nudă-nudă, în exercițiul funcțiunii, acoperită doar de coama de păr ce-i ajungea până la jumătatea feselor, sare furioasă din pat, merge la ușă, o deschide larg la perete și o vede pe vecina ei, nemțoaică, îmbrăcată și supărată fleașcă:
– Ai terminat? întreabă vecina, bătând din picior.
– Nu, mai am! Ah, abia am început și nu te aștepta să mușc din perne, ai înțeles?! răspunde creața, trântindu-i ușa-n nas.
PS: peste vreo săptămână, bulgăroaica apare din nou în restaurant, atrăgătoare și zâmbitoare.
Purcelușul ar vrea să o invite din nou. Eu îl avertizez că „Phtiiiu, pentru 11,50€”, riscă să-i taie periculosul biluțele. Purcelușul se albește și se jură că nu a știut că a intrat pe teren minat. De atunci, nu mai întreabă cine e asta, întreabă cu cine e asta, înainte de a le invita la masă.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Ești unica și cea mai fraieră dintre româncele venite aici – stai cu un moș fără bani!
Câtă apă intră într-o ploaie și câtă răutate într-un suflet?
Există curve pentru că vouă vă plac, nu vă daţi în vânt după călugăriţe!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
