O fată de 20 de ani din Brazilia şi-a vândut virginitatea pe internet pentru o sumă uriaşă. Ştirea care face zilele acestea înconjurul agenţiilor de presă a uimit, contrariat şi îngrijorat totodată: este moral să se întâmple aşa ceva şi, mai ales, să se popularizeze o astfel de practică? Comentatorii din lumea întreagă s-au împărţit în tabere vehemente, aşa cum se întâmplă de fiecare dată când subiectul atinge un nerv al conştiinţei. Dar cum se face că, într-o lume în care sexualitatea este expusă la tot pasul, vorbim încă de principii intangibile şi de ce este virginitatea unul dintre cele mai valoroase?
Tânăra din Brazilia, pe numele său Catarina Migliorini, a răspuns unui anunţ în care se căutau voluntari virgini pentru o producţie video. „Regizorul” australian Jason Sisley, anonim în lumea filmului, a fost cel care a avut în 2009 ideea de a face un documentar pornind de la o licitaţie pentru virginitate. S-a lovit de piedici atât în ţara natală, cât şi în Statele Unite, motiv pentru care şi-a îndreptat atenţia spre alte continente. Anul acesta, norocul i-a surâs: a primit două răspunsuri, unul din partea Catarinei şi celălalt din partea unui student rus de 22 de ani, Alexander Stepanov. Doi tineri absolut normali, care şi-au dedicat timpul practicării sportului şi altor îndeletniciri şi care nu găsit nici momentul, nici persoana potrivite pentru a face primul pas. De aici mai departe, lucrurile au decurs ca în cazul oricărei licitaţii online: Catarina şi Alexander au făcut fiecare câte un clip în care vorbeau despre ei, a fost întocmit un set de reguli atât pentru cei doi cât şi pentru cei care urmau să liciteze şi totul a fost postat pe un site, pe care urmau să se înscrie cei dispuşi să plătească. Totul s-a întâmplat aşadar cu cărţile pe faţă, cu excepţia numelor potenţialilor cumpărători.
Pe 24 octombrie, licitaţia s-a încheiat. Virginitatea Catarinei a fost cumpărată de un japonez pentru suma de 780.000 de dolari, în timp ce Alexander a primit doar 3.000 de dolari pentru o primă noapte cu o femeie din Brazilia. Ce se va întâmpla de aici înainte?
Ar trebui menţionat, în primul rând, că tânăra Catarina a promis că va dona 90% din bani unei organizaţii non-guvernamentale din ţara ei, care va construi case pentru cei nevoiaşi. Ceea ce înseamnă că îi vor rămâne 78 de mii de dolari din ceea ce ea însăşi a numit „o afacere şi nimic mai mult”. Toţi cei patru vor fi supuşi unor analize medicale riguroase, pentru a dovedi pe de-o parte virginitatea, iar pe de cealaltă absenţa bolilor transmisibile. Actul în sine se va consuma într-un loc secret – se vorbea chiar de un zbor între Australia şi Statele Unite, pentru a nu se intra sub incidenţa legilor vreunuia dintre ţări -, iar în documentar nu va fi inclus nimic din actul sexual în sine, ci doar interviuri cu cei patru înainte şi după. „Cumpărătorii” îşi vor păstra identitatea ascunsă.
Vorbim de prostituţie? a fost întrebată Catarina într-un interviu. „Nu, a răspuns fata. Cred că dacă faci asta o singură dată nu eşti automat prostituată, aşa cum o fotografie bună nu te face automat fotograf”. Consideri că participi la un act imoral? „Nu ştiu ce să zic… Dacă mi-aş fi pierdut virginitatea după o noapte de beţie, cu un băiat despre care nu ştiam nimic, şi-ar mai fi pus cineva astfel de probleme?”
Bine argumentat sau nu, răspunsul fetei ne plasează şi pe noi, cititori şi privitori, pe talerele unei balanţe. Poate că primul instinct este acela de a arăta cu degetul. Poate că logica o dată e ca niciodată nu se aplică nici în acest caz, aşa cum nu o face în cazul violatorilor, al hoţilor sau al criminalilor şi poate că, într-adevăr, vorbim de prostituţie cu martori. Dar dacă ar fi să ne gândim la preţul pe care culturile din lume întreagă îl pun pe virginitate, care poate ajunge de la marginalizare până la tortură, atunci poate că nu strică să ne întrebăm ce stă de fapt ascuns în spatele moralei şi cât de justificată este ea.
Nu cu mult timp în urmă, mai exact în 2006, Stuart Kershaw a realizat un documentar în care prezintă o lume dură şi aproape necunoscută celor mulţi, aceea a pieţei virginităţii. Documentarul a fost filmat în Thailanda, ţară a deliciilor sexuale de tot felul, în care o noapte cu o tânără virgină poate ajunge să coste mii de dolari. „De ce ar fi căsătoria o garanţie a moralităţii mai mult decât aceea de a plăti pentru un serviciu? se întreabă unul dintre bărbaţii intervievaţi, în primele minute ale documentarului. În definitiv, este acelaşi lucru, continuă el, femeia care aşteaptă ca un contract de căsătorie să fie încheiat înainte să se culce cu un bărbat procedează la fel ca una care primeşte bani pentru asta. Virginitatea până la căsătorie nu este decât o formă legalizată de prostituţie”. Una preţuită şi binecuvântată de aproape toate religiile lumii, trebuie să adăugăm, şi care poate duce până la condamnare la moarte pentru femeia (niciodată bărbatul) care îndrăzneşte să încalce regulile.
Poate tocmai de aceea, virginitatea „vândută” fără contract este la mare căutare, mai ales în ţări sărace. Cum rămâne însă cu moralitatea atunci când tinerele fete sunt momite cu sume de bani cu care îşi pot ajuta întreaga familie? Să fie oare întâmplător că bărbatul care a cumpărat prima noapte a Catarinei este japonez, cultură în care sunt crescute şi educate gheişele, tocmai pentru că o noapte de dragoste cu o virgină este considerată acolo un talisman care asigură unui bărbat sănătate şi vitalitate pentru tot restul vieţii? Sau că o altă ţară asiatică, Cambodgia, este una dintre cele mai mari „exportatoare” de tinere virgine, multe dintre ele minore?
Catarina nu este minoră. Decizia pe care a luat-o este una conştientă şi acest lucru se vede din felul în care vorbeşte şi în care le expune situaţia părinţilor ei şi întregii lumi. De banii primiţi de ea în schimbul „talismanului norocos” vor beneficia sute de familii fără un acoperiş deasupra capului. Este aşadar tânăra un haiduc al vremurilor noastre, este ea o femeie care îşi asumă o celebritate cu plus şi minus sau o victimă a tentaţiei financiare? Poate că vom începe să auzim tot mai des de astfel de cazuri şi le vom acorda puţin mai multă atenţie decât aceea de a arăta cu degetul şi a ne face cruce. Şi asta deoarece Catarina este doar vârful unui aisberg. La baza lui, în adâncime şi beznă, stau cauzele reale, care nu se vindecă şi nu se opresc atunci când coordonatorul de licitaţie strigă SOLD!
Citiţi şi
În clasa a VII-a am vorbit la școală despre menstruație și corpul femeilor
“Mai mult e mai mult”: sfârșitul minimalismului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
