Hillary de azi către adolescenta Hillary

27 November 2017

Hillary Rodham Clinton (70) a fost guest-editor pentru teenVOGUE ediția din decembrie și va deschide împreună cu activista Yara Shahidi primul Teen Vogue Summit, 1-2 decembrie, în Los Angeles.

Mai jos veți găsi traducerea unei scrisori adresate de Hillary cea de azi, adolescentei Hillary. Nu știu câte dintre noi am avea răbdarea, timpul, curajul sau toate la un loc, să facem același lucru. Ați putea spune “ea e cineva! a avut o viață plină, o carieră spectaculoasă, era cât pe ce să ajungă prima femeie președinte a Statelor Unite…”. Dar tu, tu nu ești cineva? 🙂

***

Dragă Hillary,

Iată, aproape ai terminat primul smestru la Wellesley (n.red colegiu de arte liberale de top, unde a terminat și Madeleine Albright)- felicitări!

Când ai ajuns pentru prima dată în campus, te-ai trezit înconjurată de femei strălucite și împlinite. Erau fluente în alte limbi, trăiseră în străinătate, citiseră deja jumătate din cărțile din curiculă. Asta era intimidant – atât de intimidant încât i-ai sunat pe ai tăi, le-ai spus că nu-ți găsești locul și că vrei să te întorci acasă.  Tatăl tău, care n-a vrut din capul locului, cu adevărat, să pleci așa departe la școală, era mai mult decât bucuros să te primească înapoi. Dar mama ta n-avea de gând să permită să se întâmpla una ca asta. Ți-a spus că trebuie să fii curajoasă, că trebuie să te ții de ce-ai început. Iar tu au avut bunul simț să nu comentezi, ceea ce s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune decizii luate vreodată.

Young Hillary

Artwork: Linder Sterling

Știu că-ți vine greu să crezi acum, Hillary, dar curând vei împărtăși această poveste chiar cu acele colege care astăzi îți par atât de plimbate prin lume. Veți râde împreună când vă veți da seama că fiecare sintre voi s-a simțit la fel. În această întâmplare e o lecție: riscă și nu-ți fie frică să încerci. Fă tot posibilul să îmbrățișezi emoția care vine din faptul că nu știi ce urmează și amintește-ți că încrederea și mintea deschisă te vor servi întotdeauna mai bine decât îndoiala și nesiguranța. Și data următoare când cineva ridică mână în clasă și spune ceva deștept, du-te la ea după aceea și prezintă-te. Vei fi bucuroasă că ai făcut-o.

La Wllesley și de-a lungul vieții tale te vei afla într-o mulțime de săli în care vei fi sigură că toată lumea e mai deșteaptă decât tine – și uneori așa va fi. Dar unul dintre cele mai bune lucruri în viață este să ajungi să-i cunoști pe oamenii inteligenți, care te inspiră prin ceea ce au de spus. Învață de la ei. Cele-le sfatul. Sprijină-i și lasă-i să te sprijine. Până la urmă, și tu ești foarte deșteaptă. Îți aduci aminte cum obișnuia să-ți spună doamna King, într-a șasea, să nu te mai ascunzi? Avea dreptate.

Încă ceva, Hillary: pentru o fată căreia îi place să aibă un plan, vei avea nevoie de multă încredere. Nu-ți pot promite că va acționa mereu așa cum ai vrea, dar îți pot promite că vei învăța din fiecare încercare. Când colegele tale de la Wllesley îți vor cere să ții discursul de absolvire din partea promoției 1969, te vei simți umilă și înspăimântată. Fă-o oricum te-ai simți! Mai apoi, prietenul tău chipeș care e nebun după politică îți va cere să te muți cu el în Arkansas. Ți se va părea bizară sugestia – și prietena ta Sara va încerca tot drumul până la Little Rock să-ți scoată asta din cap – dar inima ta te va îndruma corect. Mai târziu, același bărbat te va încuraja să candidezi pentru Senat: “Vei fi foarte bună! Mi-ar plăcea să te votez”.  Și tu ar trebui să faci la fel. Ah, și când președintele ales Barack Obama îți va spune că vrea să-ți vorbească despre un post în administrația lui, ascultă-l! Să-ți servești comunitatea, statul, țara va fi cel mai mare privilegiu al vieții tale.

Ar mai fi câteva sfaturi pe care nu rezist să nu ți le dau (e un impuls pe care îl vei înțelege destul de curând): întotdeauna trimite note de mulțumire. Nimic nu face mai liniștit somnul de peste noapte, chiar vei testa asta. Prețuiește-ți părinții, pentru că oricât ți-ar plăcea independența ta va veni o zi în care ai vrea să dai orice doar pentru a mai sta între ei, pe canapea, povestindu-le cum ți-a fost ziua. Continuă să citești și nu te opri din învățat. Când vei ajunge să porți o mare bătălie, să fii recunoscătoare pentru perseverența ta. (Nu vei avea idee despre ce dar este această calitate specială, până când nu vei avea de-a face cu Congresul – dar să nu anticipăm.) Și în momentele în care te simți perdută, prietenii sunt cei care te vor scoate la capăt. Te vor ridica și te vor face rapid din nou stabilă pe picioare. Partea cea mai bună e că te vor ajuta să înveți să te iubești exact așa cum ești: umană, imperfectă, o lucrare în progres, dar mereu luptând.

De-a lungul drumului vei înțelege greșit unele lucruri. Vei face greșeli. Uneori va trebui să faci lucruri care nu-ți plac (vei petrece o groază de timp cu părul și make up-ul în viitor, chiar dacă acum abia le dai importanță). Dar nu-ți va reuși. Pentru câțiva ani va părea că ai o singură mână pentru asta și vei da subiecte  tabloidelor. Vei trece și peste asta. Ia criticile în serios, dar nu personal. Vor fi oameni care nu vor vrea decât să te vadă ratând, dar nu-i poți lăsa să te sperie. Trăiește-ți viața după regulile tale, nu după ale lor. Ți se va reaminti întruna că ești imperfectă, un cuvânt pe care îl vei urî. Dar peste ani, te vei întoarce la Wellesley în ziua începerii anului școlar. Și studenta care va ține discursul de deschidere va fi fiica unui imigrant sirian, care va sta ca și tine în fața clasei ei și va vorbi despre frumusețea imperfecțiunii. “Imperfecțiunile arată autenticitate și personalitate, va spune, dați-vă voie să fiți imperfecte”. E greu de găsit un sfat mai bun ca acesta.

Ei, bine, trebuie să închei. Am de plimbat câinii și nepoți cu care să vorbesc pe Facetime (nu încerca să înțelegi asta chiar acum). Înainte de a pleca, mai am ceva să-ți spun.

Ești la un colegiu care a fost fondat pe credința că femeile pot face orice. Și deși știu că uneori pare că e foarte mult de mers până acolo, va veni și progresul. Nu se va întâmpla atât de repede pe cât speri, dar în timpul vieții tale vei vedea schimbări în lume pe care nu ți le poți acum imagina.

Vei avea o fiică și ea va avea o fiică și amândouă se vor naște într-o Americă mai dreaptă și mai corectă decât cea din 1965.

Și când te vei afla în picioare pe o scenă din Philadelphia într-o noapte istorică din iulie 2016, acceptând nominalizarea Partidului Democrat la președinția Statelor Unite, ia-ți un moment să primești totul. Nu uita să te bucuri de baloane.

Crede în tine. Te vei descurca de minune.

 

 ***

Dear Hillary,

Well, you’ve nearly finished your first semester at Wellesley—congratulations!

When you first arrived on campus, you found yourself surrounded by brilliant, accomplished women. They were fluent in other languages. They had lived abroad. They had already read half the books on the syllabus. That was intimidating—so intimidating, in fact, that you called your parents and told them you didn’t belong at Wellesley after all, and you needed to come home. Your dad, who’d never really wanted you to go so far away for school in the first place, was more than ready to welcome you back. But your mother was not about to let that happen. She said you had to be brave; you had to stick it out. And you had the good sense not to argue, which turned out to be one of the best decisions you ever made.

I know it’s hard to believe right now, Hillary, but soon you are going to share that story with those classmates who seem so worldly today. You will all laugh when you realize that every single one of you felt the same way. There is a lesson there for you: Take risks, and don’t be afraid to get caught trying. Do your best to embrace the excitement that comes with not knowing what’s next, and remember that confidence and an open mind will always serve you better than insecurity and doubt. And the next time someone raises her hand in class and says something really smart, go up to her afterward and introduce yourself. You’ll be glad you did. At Wellesley and throughout your life, you’ll find yourself in plenty of rooms where you’re sure everyone is smarter than you are—and sometimes they will be. But one of the best things in life is getting to know intelligent, inspiring people who have something to say. Learn from them. Ask their advice. Support them, and let them support you. After all, you’re plenty smart, too. Remember how Mrs. King in sixth grade used to tell you not to hide your light under a bushel basket? She was right.

Here’s something else, Hillary: For a girl who likes to have a plan, you are going to take a lot of leaps of faith. I can’t promise they’ll all work out the way you want them to. But I can promise that you will learn from every single one of them. When your fellow students at Wellesley ask you to give the graduation speech on behalf of the class of 1969, you’ll be humbled and a little terrified. Do it anyway. Down the road, your tall, handsome boyfriend who’s crazy about politics will ask you to move to Arkansas with him. It will be a pretty outlandish suggestion—in fact, your friend Sara will spend the entire drive to Little Rock trying to talk you out of it—but your heart will steer you right. Later, that same man will encourage you to run for the U.S. Senate: “You’d be great at it. I’d love to vote for you.” You should do that, too. Oh, and when president-elect Barack Obama says he wants to talk to you about a job opportunity in his cabinet, hear him out. Serving your community, your state, and your country will be the greatest privilege of your life.

There are a few other pieces of advice I can’t resist passing on (that’s an impulse you’ll understand soon enough): Always send thank-you notes. There’s nothing a good night’s sleep can’t make better—you’ll really put that one to the test. Treasure your parents, because as much as you value your independence, there will come a day when you’d give anything to just sit between them on the couch and tell them about your day. Keep reading, and never stop learning. When you’re facing an uphill battle, be grateful for your persistence. (You’ll have no idea what a gift this particular trait is until you’re dealing with Congress—but let’s not get ahead of ourselves.) And in the moments when you feel lost, it’s your friends who will see you through. They will lift you up and keep you grounded all at once. Best of all, they will help you learn to love yourself exactly as you are: human, imperfect, a work in progress, but always striving.

Along the way, you’ll get things wrong. You’ll make mistakes. Sometimes you’ll have to do things you don’t love (you’ll spend a lot of time on your hair and makeup in the future even though you hardly give them a thought right now). But you’ll muddle through. For a few years, it’s going to feel as if you are single-handedly keeping the tabloid industry in business. You’ll get through that, too. Take criticism seriously but not personally. There will be people who want nothing more than to see you fail, but you can’t let them scare you. Live your life on your terms, not theirs. You’ll be reminded over and over again that you are “flawed,” a word you will come to loathe. But years from now, you’ll come back to Wellesley on commencement day. The student speaker, the daughter of Syrian immigrants, will stand in front of her class, just as you once stood in front of yours, and insist on the beauty of imperfection. “Flaws show authenticity and character,” she’ll say. “Let yourself be flawed.” It’s hard to think of better advice than that.

Well, Hillary, I’ve got to sign off for now. There are dogs to walk and grandkids to FaceTime (don’t even try to understand that one right now). Before I go, there is one more thing I want to tell you.

You’re at a college that was founded on the belief that women can do anything. And while I know sometimes it seems like we have an awfully long way to go, progress will come. It won’t happen as quickly as you hope, but in your lifetime, you will see the world change for women in ways you wouldn’t believe. You will have a daughter, and she will have a daughter, and they both will be born into an America more fair and equal than the one you know in 1965.

And when you find yourself standing on a stage in Philadelphia on a historic night in July 2016, accepting the Democratic Party’s nomination for president of the United States, give yourself a moment to take it all in. Don’t forget to enjoy the balloons.

Believe in yourself. You’re going to do great.

HRCSig

 



Citiţi şi

La răscruce de Medeleni

Scrisoare către el

De sărbători mi-e cel mai dor de tine

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro