“Inima mea bate pentru tine. Te iubesc mereu și te admir mereu, chiar și atunci când pare că uit de tine”. Ernest Hemingway către Marlene Dietrich.
Robert Capa (trebuie să citiți despre el)
Hemingway și Dietrich au început să-și scrie unul altuia când el avea 50 de ani, iar ea 47, rămânând în contact strâns până la sinuciderea scriitorului în 1961. Dar nu și-au desăvârșit niciodată dragostea, din cauza a ceea ce Hemingway a numit „pasiune nesincronizată”.
Deși nu era o relație fizică, cu siguranță știau să flirteze. Într-o scrisoare din 19 iunie 1950, la ora 4 dimineața, Hemingway a scris: „Devii atât de frumoasă încât vor trebui să-ți facă poze pentru pașaport înalte de 9 picioare (2,7 m). Ce vrei cu adevărat să muncești în viața asta? Să rupi inima tuturor pentru un ban? Ai putea oricând s-o rupi pe a mea pentru cinci cenți și eu aș aduce bănuțul.”
Altă dată a scris: „Nu pot să spun cum de fiecare dată când mi-am pus brațele în jurul tău am simțit că sunt acasă”.
Altă scrisoare a încheiat-o așa: „Te iubesc și te strâng strâns și te sărut cu putere”.
În 1951 i-a scris din căldura tropicală a Cubei, unde încerca să termine Bătrânul și marea. (A reușit un an mai târziu și cartea i-a adus două premii, cele mai mari Pulitzer în 1953, Nobelul în 1954.)
„A fost prea cald să fac dragoste, dacă îți poți imagina asta, numai sub apă era posibil și nu am fost niciodată foarte bun la asta”.
Într-o scrisoare către Hemingway, Marlene i se adresează cu “Iubite Papa”: e timpul să-ți spun că mă gândesc mereu la tine. Ți-am recitit scrisorile iar și iar și vorbesc despre tine cu câțiva oameni aleși. Ți-am mutat fotografia în dormitor și și cel mai adesea mă uit la ea neajutorată.”
Cei doi s-au întâlnit în 1934, pe un vas de croazieră de lux, când Hemingway se întorcea la Key West via Paris după un safari în Africa de est, iar Dietrich se întorcea la Hollywood după ce își vizitase rudele în Germania nazistă într-una dintre ultimele ei călătorii acasă.
Scrisori, fotografii și articole scrise de Hemingway sau despre amândoi au fost expuse la John Fitzgerald Kennedy Library din Boston. ©AP/Stephan Savoia
Citiţi şi
Obsesia perfecțiunii – The American (Joika)
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
