Nu sunt trucate. Fotografiile cu Hawaii. Culoarea cerului. Seninătatea oceanului. Argila alb-făinoasă a nisipului. Apusul. Palmierii și florile tropicale. Surferii. Shorturile cu flori colorate și piepturile bronzate. Turcoazul. Din valuri, dintre nori, din țesături.
Haideți să decojim împreună câteva dintre frumuseţile Hawaii-ului.
Hanuama Bay
Hanuama Bay este craterul unui fost vulcan, acoperit acum de apele oceanului, unde pești multicolori își plimbă printre corali solzii țanțoși. Categoric, locul ideal pentru snorkeling. Am închiriat flips, ochelari, măști pentru oxigen și… în apă! M-am desprins parcă total de lume, de timp, de trup… îi priveam înotând sub mine, trecându-mi ușor pe sub mână, ascunși în grote-ntunecoase sau jucându-se în gropi ireal de turcoaz… pești fini, tăcuți, aplatizați câteodată, stropiți de curcubeu și concentrând adânc în solzi culorile oceanului, ale florilor din imprejurimi și-ale vegetației… O seamă de mătăsuri fine, strălucitoare, împletindu-se cu tonurile de-albastru aprins, topit în verde crud, ale oceanului…
Am înotat în neștire, simţind copleșitor prezența divinitătii în acel univers subacvatic, uitând de mine și contopindu-mi ființa cu Natura. Unde există atât de mult frumos, nu poate fi decât Dumnezeu în stare pură… O experiență intensă, transcendentală. Primul pas, prima gură de aer, primul scâncet, prima lumină a zilei… parcă încă o dată.
Polynesian Cultural Center este un fel de Muzeul Satului al Hawaii-ului, oferind o incursiune complexă și consistentă în tradițiile insulelor din Pacific: Hawaii, Fiji, Tahiti, Samoa și Noua Zeelandă… Mi-a plăcut enorm. Decor veridic, vegetație luxuriantă, indigeni din insulele respective, cu trupuri de războinici, frumos lucrate. Am asistat la culesul nucilor de cocos din Samoa, la despicatul nucii de cocos și la decojitul ei, la produsul laptelui de cocos. Ni s-a explicat că ceea ce bem direct din nucă nu e lapte de cocos, ci suc de cocos. Laptele de cocos se produce astfel: razi nuca de cocos, o pui între niște paie, apoi o storci. Au aprins apoi focul în doar câteva secunde, în fața noastră, frecând niște lemne uscate.
Am ascultat legende și-am rămas fermecată de felul în care tradițiile și poveștile se reflectă profund în arhitectura locuințelor specifice fiecărei regiuni. Am surprins tatuajele dintr-un alt unghi, analizându-le pe cele ale vechilor războinici din Noua Zeelandă și m-am jucat cu pseudo-arme, rămânând fără grai în fața locuințelor mustind de sevă culturală și religioasă. Am gustat pâine de cocos proaspăt coaptă pe jar, ca în vremurile de-odinioară, într-un sat din Tahiti, apoi ne-am acordat sufletul cu cel al instrumentelor lor muzicale tradiționale, purtătoare de-atâta istorie și, totuși, atât de pline de viață…
Ne-am plimbat apoi cu canoe și-am luat tradiționala cină numită Luau. Cireașa de pe tort a fost un spectacol grandios, cu dansuri tradiționale din fiecare regiune, realizat de peste 200 de dansatori. Decoruri fascinante, costume minunat realizate și flăcări s-au contopit într-o explozie de viață străveche, vibrând acum, în actualitate.
Am mai aflat, de asemenea, care sunt originile salutului tradițional hawaian, Aloha: ha reprezintă suflul Vieții, iar aloînseamnă a întoarce. Când salută astfel, hawaienii își întorc suflul Vieții înspre tine, pentru a-ți ura bun venit și pentru a te binecuvânta. O altă curiozitate pentru mine a fost să aflu că, în vechime, locuitorii triburilor din Noua Zeelandă nu-și dădeau mâna, ci-și frecau nasurile pentru a-și da unul altuia suflul Vieții și binecuvântarea…
Am fost răpită de frumusețe și dusă la cascade, în munții verde stins ce condimentează insula din fiecare parte. Am înotat într-un mic lac, printre copaci ireal de verzi, acel verde întunecat, prăfos și umed, încărcat de liane și descusut din când în când de pâlcuri de bambus. Apa era moale, fină, perfectă, tropical-montană.
Mi-am simțit sufletul plutind lângă mine, pe apă, rătăcind fermecat printre copacii plini de senzualitate, pribeag într-o lume cum credeam că există doar în filme, în cărți sau în imaginație. Am mers apoi pe un versant de unde se vede North Shore-ul. Piscurile se topeau în aburi și se confundau-cufundau în cer. Era un aer ireal de real prin puritatea străvezie și prin seva umedă cu care-ți umplea plămânii de viață.
Northshore este una dintre coastele puțin populate ale insulei, faimoasă mai ales printre surferi. M-am simțit prinsă complet în vraja frumuseții sale. Plaje pustii, acoperite de nisip gros, un turcoaz ce probabil a dat numele turcoazului în sine, vegetație tropicală, luxuriantă. Apă caldă, adâncă, încărcată de valuri. Laguna albastră ce-mi răpise inima în copilărie era acum la granița dintre pielea mea și realitate.
E absolut minunat să simți soarele pârguindu-ți pielea în nuanțe de zahăr ars și undele moi, adânc albastre, de-o senzualitate irepetabilă ale oceanului, cuprinzându-ți ușor gleznele, genunchii, umerii, gâtul, până ce devii frunză decazută, uitată-ntre ape. Și-n timp ce palmierii-și unduiesc mătăsurile verzi, în briza călduță și discret sărată, s-adormi la umbra lor somnoroasă, lăsând nisipul să te ningă-ncet….
Devii parcă pură și simplă, cum stai așa, cu sarea Pacificului topită-n piele și gleznele pudrate de nisip. Cu părul încâlcit de briză și zâmbet în priviri, c-o floare tropicală-n păr. O floare albă, moale și splendid desenată, cu miezul gălbui-pufos, mirosind fierbinte-a lămâiță sau iasomnie, nici eu nu știu prea bine-a ce, pe nume Pikake.
Pe drumul înspre North Shore, am mâncat cel mai bun ananas și cea mai bună nucă de cocos din lume. Se vând pe marginea drumului, la tarabe acoperite de frunze de palmier, așa cum se vând la noi merele, pepenii sau strugurii. Feliate sau întregi, la temperatura ambiantă sau la gheață.
N-am văzut niciodată apusuri ca cele din Hawaii. Fiecare apus e un spectacol în sine. Poate pentru că norii vin atât de-aproape de pământ, atât de jos, încât mai că ating munții și-oceanul. Nori alburii și cremoși, ca frișca ce se topește la suprafața cafelei, ce par a coborî pentru a te săruta pe gene, pentru a-ți desena-n privire jocuri de umbre și lumini.
Iar soarele se destramă mai întâi în nori, în fiecare seară, inundându-i cu tonuri cald-lăptoase și transformând bolta într-o cupă de vanilie, stropită cu șampanie. Apoi, soarele coboară-n valuri, dizolvându-și pigmenții-ncet, asemenea unui pictor ce-și limpezește pensulele pentru a le pregăti pentru o altă pânză, o altă zi, o altă operă de artă.Frunzele palmierilor, țesute din mătase pudrat-satinată, se preling ușor în briza ce-mbracă țărmurile. Soarele le dăruieşte străluciri de-opal, ce-adaugă tărie mirosurilor de sărat, de verde și de căldură timidă, trecută-acum în neființă parcă. Nuanțele sălbatice ale florilor Plumeria, zborul petalelor și beția parfumului se diluează-n sângele soarelui ce-mi pare-a se retrage-n flori, căci pigmenții fierbinți ascund în miezul lor chiar astrul.
Polinezienii
Imaginați-vă, ca fizionomie, niște asiatici ceva mai înalți şi mult mai graşi, cu pielea închisă la culoare și părul lung. Sunt urâței în general, deși am văzut și câteva femei foarte frumoase. Soldații și cei din Marină au baze militare pe insulă (Pearl Harbour). Unii vin pentru câteva luni, alții pentru câțiva ani, mulți rămân definitiv. Germinează local și pruncesc prolific. Îi vezi umplând mallurile cu hoarde de copii atârnați de gât, cu tinereţea parcă totuşi prelungită, nu secătuită de cei mici. Tinerii se căsătoresc devreme, pe la 16-18, maxim 20 de ani. Vezi apoi tinerele cu abdomene bombate şi copii agățați în ciorchine de vlăstarul-mamă.
Ce recomand
Cina la Cheese Cake Factory și micul dejun la Duke’s. Primul este un restaurant foarte frumos, cu esență lemnos-tropicală, făclii aprinse și acvarii imense. Situat în inima Waikiki-ului, în vecinătatea magazinelor Macy’s, Tiffany’s, Bebe, s.a.m.d., pe fundalul forfotei aprinse a furnicarului de oameni frumoși, bronzați și fericiți, purtând parfumuri moi-dulcegi și țesături impecabil pigmentate. Al doilea este un restaurant pe malul mării, cu mese cochete, umbrite de stuf, și-un meniu abundent și delicios, glisând de la specialități franțuzești până la vareități tipic americane. E absolut minunat să-ți începi ziua cu o cafea bună și-un mic dejun gustos, în timp ce ochii tăi se îmbăiază deja-n ocean și se-alintă-n briza tropicală.
Piața International Market Place, pentru culoarea locală. Cu palmierii ei și chioşcurile asiatice, gemând sub greutatea colierelor realizate din corali, scoici, pene colorate, nuci de cocos, perle, jad, citrin sau cristale. Pentru pitorescul hawaienilor care-o matură mereu cu frunze de palmier, pentru curățenia lipsită de pată și pentru vacarmul colorat-condimentat, lipsit de pauză.
Dansurile tradiționale de hula, ale căror acorduri răsună ispititor în noapte, cu toată istoria și sufletul Pacificului codate-n țesătura lor plină de vrajă. Dulciurile cu cremă de unt de arahide și nucile Macademia. Urcușul pe Diamond Head (vulcanul stins din lava căruia s-a format insula O’ahu), croaziera în jurul insulei (Dinner Cruise) și, firește, Pearl Harbour. Iar dacă sunteți iubitori de senzații tari, puteți înota „cu” rechinii sau practica skydiving. Nu cred că mai este nevoie să adaug că sporturile nautice sunt la ele-acasă.
Tăcut, dar firesc, Hawaii-ul mă face să mă plec în fața frumuseții sale. Localnici și turiști poartă în mare parte țesături cu laimotivele caracteristice (cel mai adesea variații pe marginea modelului florilor de Plumeria sau Pikake). Coliere sau brățări din scoici, mult alb și turcoaz, rochițe vaporoase, bronz natural și fuste mai scurte ca oriunde-n altă parte. Împrumut și eu culorile insulei în vestimentație, din respect pentru echilibrul și strălucirea nuanțelor care fac norii să coboare atât de-aproape de pământ. Parcă n-aș vrea să fac ceva care să destrame-această vrajă echilibrată….
Îmi doresc, mai curând, să devin una cu Frumosul care-mi respiră-n suflet și pulsează în tot ceea ce mă înconjoară…
Vă invit cu drag să ascultați melodia turistic-tradițională a Hawaii-ului:
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.