Când numai penele ne rămân
După ce capul care s-a scufundat între ele s-a întors către ea,
Când numai inima desenată printre lacrimi în duş se deschide către mine
După ce pielea care m-a iubit se scaldă în altă sudoare de fată,
Când numai bărbatul altei femei mă priveşte dintre amintirile cele mai grele
După ce noile prezenturi mă scormonesc precum corbii gunoaiele grele de şobolani morţi,
Când numai mirosul de apă sărată şi rece şi aspră şi mare mă întoarce spre soare
După ce el, soarele, ascuns între norii altor lumi – parcă alte planete,
Eu sunt adâncul mării adânci şi albastre
Iar tu eşti al ei.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
