În inima Parisului se află teatrul Gaîté Lyrique unde, pînă duminică, 14 februarie, mai este deschisă expoziția de modă futuristă Wearable, parte din Fashion Tech Festival. Un grup de creatori reuniți prezintă concepte vestimentare aflate la granița dintre inteligența artificială și design. Prototipurile nu sînt destinate vînzării, deocamdată. Patru dintre ele au stîrnit reacții și curiozități profunde.
Rochia păianjen (spider dress) – opera creatoarei Anouk Wipprecht, propune publicului întrebarea: în ce măsură mai este o haină în stare să protejeze?
Este o rochie cu multiple bile negre și tentacule. Dacă simte ostilitate, este capabilă de apărare. Are captatori care înregistrază ritmul respirației și cadența mișcărilor persoanelor care se apropie de purtătoare. În caz de atac, bilele se aprind ca niște ochi amenințători, iar tentaculele se agită. Dacă partenerul de conversație este calm și tandru, ochii rochiei emit o lumină blîndă și omul se poate trezi cu cîte o tentaculă doritoare de împrietenire.
Mîngîierea privirii (caress of gaze) – o capă cu aspect de perie pentru țesălat caii, capabilă să se frisoneze. Este acoperită cu pene mărunte din plastic; la cel mai mic stimul, ele se ridică, făcînd un zgomot asemănător vîntului trecător printr-un lan de grîu. Reacția depinde de intensitatea cu care este privită.
Mecanismul incorporat cuprinde o cameră minusculă ce transmite instant informația micilor spini din plastic, iar aceștia se mișcă. Creatoarea americană de origine iraniană Behnaz Farahi își pune întrebarea: cît de sensibilă și aptă de comunicare poate fi o haină?
Rochia vie (like living organisms) – această rochie nu va găsi ușor purtătoare. Poate doar persoane care vor dori să semene cu ceva între Alien și Musca lui Cronenberg – comentează jurnalista de specialitate, Anne-Sophie Valentin, pentru revista de cultură urbană Les Inrocks. Roz, un pic aspru la atingere, materialul seamănă cu o piele grea. Dacă se apropie cineva, rochia ”prinde viață”: emite zgomot puternic de respirație, iar nervurile încep să se zbată.
Artistul se numește Local Androids și consideră că această rochie are un comportament agitat de ființă aflată la prima întîlnire. La partea de guler există chiar și o ‘zonă erogenă’; aceasta se umflă, ”are reacție de păun” – cum spune creatorul vestimentației. Rochia vie poate fi calmată cu o mîngîiere prietenoasă. Este fascinantă și deranjantă, în același timp. Exprimă parcă o nerăbdare de a se alătura ființelor vii.
Rochia anti-poluare (her self dress) – o rochie lungă, model ‘sirenă’. Poate fi purtată la o petrecere șic, dacă cineva se încumetă să suporte 40 de kilograme în plus.
fotografie: Erin O’Connor
Greutatea vine de la argila ce acoperă materialul rochiei și care conține CatClo – o substanță capabilă să capteze și stopeze gazele carbonice din atmosferă. Artista britanică Helen Storey, împreună cu cercetătorul Tony Ryan, a lucrat mulți ani la acest proiect.
Expoziția cuprinde cincisprezece asemenea prototipuri cu atribute de inteligență emoțională, tehnosenzorială și artistică (există și o rochie cîntătoare, printre ele). Evident că, odată adoptate, acestea ar schimba conceptele despre comunicare și expresivitate prin îmbrăcare. De la distanță, accentele pe care le propun mi se par intimidante, îmi creează un soi de neliniște privind omul redus la accesoriu vestimentar. Aș putea sau n-aș putea să mă complac într-o astfel de ipostază? Dintr-o generație care nu se desparte de in și mătase fiind, înțeleg totuși că orice este posibil, prin exercițiu și rutină. Vasăzică, fie ce-o fi.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
