Mihaela m-a rugat să scriu ceva despre Facebook. Grea temă. Grea pentru că nu aş putea să porţionez clar segmentele de public din lista mea de prieteni.
Am o listă atât de pestriță încât uneori mă simt ăla în plus. De-a lungul „carierei“ mele pe Facebook le-am văzut pe toate – am văzut nouă religie a binelui versus vechea religie a răului; am văzut cazuri sociale, comentarii acide, ură revărsată necondiţionat, știri de toate felurile, ură revărsată necondiționat; oameni protestând împotriva a orice, oameni care se agăță de alți oameni în drumul lor către dezastru, ură revărsată necondiționat; multe bancuri, foarte rar ceva cu adevărat amuzant… Prea multă ură revărsată necondiționat! Le-am văzut pe toate.
Sunt sigur că dacă îi întrebi pe oameni de ce sunt pe Facebook, circa 80% dintre ei habar nu au ce să răspundă. Cred că nu au nici cea mai vagă idee. În fapt, noi, toți cei care stăm pe Facebook, ne-am mutat bagajele vieții într-un spațiu confortabil și cam atât.
E comod să stai în pat seara, la căldură, sub plapumă și să te porți ca și când ești în oraș la cafenea, la o șuetă, cu 5000 de oameni. Nimeni nu te vede că stai în budigăi, că bei ceai pe care-l verși pe ține sau că ronțăi chipsuri. Nimeni nu te vede că ești ciufulit (mă rog, eu nu prea am păr), nimeni nu te vede că ești suferind sau ciufut sau zâmbitor.
Toți vedem imagini, de fapt, ne imaginăm imagini, pentru că habar nu avem cine sunt ceilalți, cum sunt ei. Ne imaginăm! Ne iluzionăm și ne place al naibii de mult.
Facebookul este un imens bazar de vrăjeală. Oamenii vând și cumpără vrăjeală. Rar, dar foarte rar, apare câte un rebel care nu vinde vrăjeală, câte unul sincer care se arată așa cum e.
Eu fac asta de ceva timp. Am renunțat la armuri, la scuturi, la reflectoare, la iluzii, la vrăjeală. Mă prezint așa cum sunt, cu
imperfecțiunile mele, fără nicio teamă că cineva mă va considera nebun sau vulnerabil sau suferind sau, de ce nu, prost. Sunt om și deci am dreptul să fiu vulnerabil, suferind sau, de ce nu, prost – unde e problema?
O fac asumat și frumos. Nu puteam să cred că dacă îți deschizi sufletul vei produce anumite reacții la care nu te așteptai. Am văzut că oamenii știu să se joace, știu să râdă, știu să empatizeze, se identifică cu ține – ghici ce – nu doar tu ai un anumit gen de probleme…
Este incredibil cum te schimbă schimbarea. Este incredibil cum se schimbă lumea ta atunci când reușești să-ți cureți lentilele ochelarilor prin care privești viața.
Totul e să vrei. Eu am vrut și iată că se pare că și pot. Iar răspunsurile oamenilor nu ezită să apară, fie pe Facebook, fie pe blog.
De ce stau eu pe Facebook? Ca să mă dezbrac de armuri, ca să mă arăt așa cum sunt, ca să le pun oamenilor o oglindă în față. Știu, uneori anumite lucruri dor, însă durerea este infinit mai mică decât cea produsă de viața trăită în minciună.
[poll id=”20″]
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
