„Când va triumfa înșelata demnă, capabilă să spună simplu – „asta-i situația, femeia asta e mai bună decât mine; să văd ce pot să fac pentru a fi mai bună decât ea”, posibil că și bărbații vor avea mai puțin de luptat ca să demonstreze că rătăcirea, fascinația, robirea sau alegerea lor nu e doar un derapaj al unei minți bolnave, de porc nenorocit sau de taur comunal, ci are uneori cauze mult mai profunde și mai triste, venite din adâncimi de suflet netrăit și din fracturi pe care femeile de lângă ei nu le mai văd, nu le mai recunosc sau nu le mai acceptă ca adevăruri.”
Partea asta ma intrigă cel mai mult. De ce? Pentru că mereu se vorbește despre cum ar trebui să fie o femeie sau ce ar fi ideal ca ea să facă doar pentru a creşte în ochii bărbatului său, pentru a nu mai fi înşelată, pentru a primi atenția lui etc. Veşnic, femeia trebuie să se schimbe, ea este eterna problemă, numai şi numai din cauza ei săracul mascul este nefericit şi merge să îşi oblojească rănile cu altele.
Hai să fim serioşi! Dacă o femeie înşală, câți bărbați ar accepta situația şi s-ar gândi „asta-i situația, bărbatul ăsta este mai bun decât mine; să văd ce pot să fac pentru a fi mai bun decât el”? Dacă acasă „amărâtul” de el are o soție care îi oferă toate tipurile de s*x, care îi satisface toate fanteziile şi totuşi el marchează şi pe alături, asta ce mai este?
Chiar mă dezgustă faptul că femeia este văzută mereu ca fiind cea vinovată şi bărbatul cel oropsit şi lipsit de plăcerile şi frumusețea vieții pe care le caută cu disperare între orice picioare sunt dispuse să se desfacă. Şi noi, femeile, avem nevoie de s*x nebun pe care poate nu îl primim acasă, pentru că domnul soț consideră că nu „se cade” să faci asta cu soția şi că el niciodată nu a visat la aşa ceva, dar, prin paturi străine devine un pervers ordinar.
Deci, bărbatul nu este victimă şi nici nu merită să stea pe piedestal cu femeile la picioarele lui. Şi noi vrem aventură, s*x de toate felurile, nebunie, adrenalină pe care de foarte multe ori acasă nu le primim şi totuşi, seara ne întoarcem tot acolo, pregătim cina, visând doar la ceea ce am putea trăi, dar doar în vis.
Comentariul lui Flower-Power la articolul „Cine știe ce le face aia?”
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Am fost crescută de o mamă narcisistă și un tată complet absent emoțional
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
