Nu știu cum ne-am nimerit, plecați la drum spre mama, să rămânem pe play cu cd-ul BUG Mafia – “Românește”.
I-am auzit prima oară în viață acum mulți ani, într-o fostă alimentară, așteptând să-mi vină rândul la casă. Nu-mi ajungeau banii de două pâini. Casierița cred că s-a întrebat multă vreme după, de ce îmi țineam dinții scrâșniți și ochii goi, cu urme de lacrimi.
Îi ascult acum și tot tac. Tot doare.
N-am cum spune că am răzbit. Nu toți. Noi toți! Altfel n-are rost.
Dacă-mi doresc ceva pentru țara asta, pentru oamenii care suntem, ar fi să apucăm cândva un Crăciun la care BUG Mafia să cânte colinde!
Să nu mai fie nimic de înjurat.
Să vestim doar că ne bucurăm toți, așa cum doar niște copii săraci, flămânzi, bătuți și munciți pot s-o facă, privind înapoi peste întunericul din care s-au ridicat, răzbătând frigul deznădejdii, frica pentru ziua de mâine.
Hai, spuneți-mi că o să fie cândva ziua asta…
Spuneți-mi azi și Alegeți un drum! Cum vă duce inima, doar nu lăsați altora alegerea pentru viața voastră!
Pumnul strâns! Pe ștampilă!
Citiţi şi
Ce fac eu de mult nu se mai numește curaj, ci nebunie
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
