Tocăniţă de cartofi cu mult mărar…
A fost primul lucru de care mi-a fost poftă imediat după plecarea din ţară.
Dezrădăcinarea nu e doar fizică, nu e doar afectivă, ci şi gustativă.
Laşi în urmă prieteni, vecini cu care stăteai la taclale, obiceiuri, veioza lângă care citeşti seara, gândeşti la binele familiei, dar nu ştii că în ţara cea nouă nu vei găsi hrean pe nicăieri.
Se pierde acel “ca la mama acasă”.
Se pierd aromele şi se caută cu nădejde până găseşti vreun magazin românesc.
Acum sunt multe, au crescut odată cu numărul emigranţilor, dar la început se auzea doar că la Roma ar fi vreunul…
Mici prăvălii înghesuite pe străduţe discrete.
Îţi vine inima la loc când vezi în vitrina frigorifică clasicul parizer, iar pe rafturi ciocolata cu rom, neschimbată de-a lungul anilor.
Românii, din ce în ce mai mulţi, cumpără tobă şi pateuri, halva şi pastă de mici pentru vreun grătar cu prietenii, varză murată şi brânză telemea.
Înăuntru, printre rafturi, te simţi “acasă”.
Observ de ceva vreme o uşoară spiritualizare a acestor locuri: unele au reviste, CD-uri (cu manele, ce-i drept), cărţi de literatură (mângâiate de inima mea) şi chiar mărţişoare (nu ştiţi ce-mi lipseau!).
Aproape de sărbătoarea Paştelui, iată, au apărut cozonacii şi vopseaua de ouă.
Mulţi dintre noi privesc însă şi nu cumpără mai nimic.
Trăind “amestecat” cu italienii, devine totul ciudat, pentru că trebuie să le explici ce e ciorba şi trebuie să-i convingi că iarba cea verde, numită mărar, e bună de mâncat!
Bucătăria italiană, extrem de bogată în reţete, faimoasă în lume, nu se prea întâlneşte cu cea românească.
Noi gândim la sărmăluţe şi ei la scoici…
Una peste alta, pe aici avem şi hrean acum.
Dar nu suntem uniţi în jurul aceleiaşi mese!
Citiţi şi
Nu ești mai femeie, dacă știi să faci sarmale
Diaspora românească este a cincea cea mai numeroasă din lume
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
