“Nimic nu dezvăluie atât de mult despre un bărbat ca mâinile lui și, despre o femeie, ca gura ei.” Paul Brulat, scriitor francez, desigur. 🙂 Dar e cumva adevărat, pentru că zâmbetul și buzele unei femei sunt printre primele care atrag privirile bărbaților. De ce? Întrebați-i (și) pe ei, dar sigur are legătură cu senzualitatea, seducția și provocarea… Nimic nou sub soare, veți zice, de milenii femeile fac asta, iar rujul, pentru că despre el este vorba, are pe lângă puterea de a schimba forma și volumul buzelor, și pe aceea de a exprima fidel o stare de spirit și nu oricare – o femeie rujată e o femei care n-a renunțat la feminitatea ei profundă. Tocmai ai întâlnit o luptătoare, o jucătoare.
Coloratul buzelor cu scopul clar de a seduce are o vechime cunoscută de peste 5000 de ani – în Mesopotamia, femeile își conturau buzele și ochii cu amestecuri de pulberi din pietre semi-prețioase. În Egiptul Antic, se purtau tonuri purpurii preparate din alge și miere, iar Cleopatra își “înălța” buzele cu roșu carmin obținut dintr-o specie de… gândaci. În Roma și Grecia Antică, coloratul buzelor era asociat cu prostituția, dar secole mai târziu (suntem în a doua jumătate a secolului XVI) era purtat de regina Elisabeta I și de doamnele de la curtea Angliei, care se dădeau cu un balsam de buze făcut din smochine, struguri sau mure zdrobite. Alt secol mai târziu, e rândul primei doamne a Statelor Unite, Martha Washington, să dea tonul și să fie urmată de mii de americance.
Până în secolul al XIX-lea, rujul exista doar sub formă de cremă sau lichid, comercializat în borcănele sau vase mici, și se aplica fie cu degetul, fie cu o pensulă. Primul ruj modern, așa cum îl știm azi, îl datorăm Casei Guerlain. Care în 1870 lansează rujul stick „Ne m’oubliez pas”, sub forma unui baton cerat prezentat într-un etui reîncărcabil ce avea un mecanism de glisare. Iar actrița Sarah Bernhardt a fost prima fană curajoasă a vopsitului buzelor și în afara scenei, o adevărată provocare la acea vreme.
Dar ce s-a mai întâmplat cu rujul de atunci încoace? În 1915, inventatorul american Maurice Levy a perfecționat etuiul și le-a dăruit doamnelor primul ruj plasat într-un tub metalic cu capac. În 1927, chimistul francez Paul Baudecroux, la cererea prietenelor care reclamau defectul major al rujurilor – se ștergeau prea ușor și lăsau urme trădătoare, se conformează și le dăruiește primul ruj cu care se puteau… săruta în voie – Rouge baiser. Tunse băiețește și rujate îndrăzneț, franțuzoaicele de după Primul Război Mondial au făcut din micul baton colorat un simbol al feminității libere să se exprime după pofta inimii. Mica bijuterie devenise un obiect care se afișează, ușor de strecurat în poșetă. Trebuie să știți că primul ruj “de lungă durată” mai aducea cu el o inovație – era turnant. Rouge Baiser cunoaște un succes monstru. Eleganța à la française este imediat adoptată de actrițele de la Hollywood și Audrey Hepburn declară că este rujul ei preferat.
1949, ilustratorul René Gruau creează acest tabel al nuanțelor oferite de Paul Baudecroux
Să continuăm. Peste Ocean, Max Factor lansează în 1930 primul luciu de buze, iar Elizabeth Arden oferă americancelor primele rujuri de diferite culori, altele decât roșu. În 1935, rujul e pomenit în cântece care devin șlagăre, nu neapărat din acest motiv, dar e ca un fel de atestare documentară :):
“These Foolish Things Remind Me Of You”
sau
“Lipstick on you collar”
Aventura acestui mic, dar potent produs cosmetic continuă. În plină criză economică, Guerlain provoacă din nou senzație în 1936 cu primul “Rouge Automatique”: femeile puteau scoate batonul din etui cu o singură mână! Victorie, cu cealaltă puteau ține mica oglinjoară în care își puteau reface rapid “machiajul” buzelor. Moralul trebuia susținut fie și numai cu acest mic amănunt. Dovadă: chiar dacă e război, în 1943, Shiseido le dăruiește tuturor muncitoarelor voluntare din fabricile de muniții câte un kit de frumusețe ce conținea și un ruj.
Chiar dacă aspectul, compoziția sau culorile au evoluat, defectul care s-a încăpățânat să persiste a fost viața prea scurtă a rujului pe buze. Problemă rezolvată de chimista americană Hazel Bishop în 1950, odată cu inventarea primului ruj durabil. O afacere care explodează ca vânzări, dar pe care Hazel o pierde în doar patru ani, printr-o preluare ostilă. În timpul ăsta, în Franța, reclama pentru rujurile Guerlain era „Pune accentul pe frumusețe!”.
Iar în 1957 Guerlain punea un accent durabil: lansează „Rouge G”! Ineffaçable, rujul care nu se șterge, are o textură excepțională și devine în scurt timp cel mai vândut ruj la nivel mondial. În 2009, caseta acestuia va fi revizuită de directorul de creație Olivier Échaudemaison împreună cu bijutierul Lorenz Bäumer, iar rezultatul va fi cel mai luxos ambalaj pentru un ruj. O bijuterie.
1970 marchează începutul a numeroase și extravagante declinări. Nuanțe trăsnite, nu neapărat noi, dacă e să ne gândim la anticele doamne, (albastru, verde, negru sau argintiu) fac carieră promovate de vedetele muzicii rock Mick Jagger și Kurt Cobain.
2012 vine o altă noutate – Yves Saint Laurent lansează primul ruj hibrid, o combinație de luciu de buze și ruj mat.
Și iată-ne în 2018, când Guerlain “lovește” din nou.
#MyStyle #MyCase #MyShade
sunt haștagurile sub care casa Guerlain oferă un nou concept: personalizarea!
Asortarea etuiurilor cu stilul fiecărei femei!
Ai la dispoziție 15 nuanțe noi care vor face pereche cu opt modele de carcase elegante și prețioase.
Înnobilat cu ultima generație de pigmenți și ingrediente active (acid hialuronic, unt de mango și jojoba), Rouge G reprezintă echilibrul perfect între culoare intensă și complex de îngrijire a buzelor.
Ce nuanță și ce etui să-ți alegi? Pe toate?… 🙂 La bună și ușoară alegere!
Noul concept Rouge G se va lansa în magazine începând cu luna mai. Preț aproximativ: 238 lei.
Citiţi şi
Oferta 2023 la produse cosmetice de TOP pentru un machiaj profesional de toamnă
Robert Wolders – bărbatul care a făcut fericite câteva mari actrițe
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
