De ce nu-mi place mie făcătura asta? Dacă aș fi o reclamă la vreo emisiune cu scârț, aș urla în gura mare: stați pe aproape, urmează dezvăluiri uluitoare din mirabolanta viață e minunatei, extraordinarei d-ne Scârț! Aka io. Dar nu-s. Așa că stați unde vreți.
DECI: de ce no no no, Valentin? În ordinea importanței:
– pentru că n-am doișpe ani! am patrușșase
– pentru că odată, în mezozoic, am făcut foamea
– pentru că, din pluș, îmi plac doar cătușele
– pentru că șampania se bea pe un vapor alb înconjurat de o apă albastră
– pentru că e lockdown de nu ne vedem om cu persoană (io-s mioapă oricum )
– și pentru că… de ce pana mea ar trebui să se rupă-n figuri o babetă de 46 de ani de Valentine’s?
Să le luăm pe rând, că pierdem ideea.
La 46, culoarea roșie e doar pentru Crucea Roșie. Nu pentru ursuleți, chiloței, trandafirași și inimioare de pluș. Eu văd roșu pe bonul de la Tesco, cu 12 l de alcool, sau pe fluturașul de salariu. În rest, sunt cam pe alb-negru.
Nu fac foamea.
Să mă explic. Am un metabolism leneș. Un adormit cu chipiul pe nas. Un fel de Valentin care a uitat că-i ziua lui și s-a culcat la 8 fără să dea de băut. Nu prea mi-e foame. Adică, mai des mi-e sete. Dar… mi-a fost odată foame. De Valentine’s Day. Când bărbații noștri au vrut să fie romanticoși scoși din miezul romantismului. Nu s-au mulțumit să cumpere flori din alea de plastic roșii cu niște muțunaci de catifea roșie agățați de ei… nee, ce coaie! Noi suntem de unde s-a rupt romantismul, buei. Au făcut rezervare la ”ăl mai jmecher restaurant cu tăt Valentinu-n meniu” și l-au luat pe cel mai Valentinesc. Mișto.
A fost mov.
Atât îmi amintesc. Am așteptat printre râuri de salivă ce curgeau pe platourile cu grătare, aripioare, fălci de vită și cartofi trași prin unt… până la marea desfătare! Ceva mov, mic și cu coacăze. Nu, că platourile cu trufandale mergeau la mesele învecinate. La țărani. Noi, cu Valentine’s în vene, născuți să ne sărbătorim iubirile, mai așteptam.
– Imediat, domnu!
Clar! Răbdăm! Că suntem romantici.
Am răbdat. Am mâncat cea mai bună păpăraie cu slănină. Acasă. Mi-am dat jos tocurile, genele, aripile, și așa, în capot, crocși, cu părul plin de ceapă, i-am dat… ( de zici că eram Chucki lui Budeanca). In LOVE!
Suntem vindecați. Iubirea e de la Bălăceanca.
Așadar am râs, că așa râd eu ca o dilie. M-am dus la baie și săpunul lichid era mov, blueberry style. Ca sosul din farfurie, ce nu știam dacă e pudincă sau clafoutis de mure. Oricum, putem să fim și noi normali? De exemplu, azi? Să stăm calmi că Valentin ăsta nu-i un dușman, e cu noi, un Prosecco la rece, un șnițel la cald. Și peste toate astea: Love is all!!!
Lovizol… farmacia inimiii Catenaaa!
Pe Erika o găsiți întreagă aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Începutul e sfârșitul – 10 lucruri pe care ar trebui să le facem înainte de a ne despărți
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
