Deși ar părea că dintotdeauna femeile au iubit diamantele mai ales pentru că erau nelipsite din momentul cel mai frumos al vieții lor, obiceiul de a fi cerute în căsătorie cu un inel cu diamant nu are nici măcar o sută de ani… Moda s-a născut în America prin anii ’40 ca urmare a unei campanii care prezenta diamantele ca pe cele mai sincere mesagere ale dragostei și garanție a devotamentului. Și de la doar 10%, cât reprezentau inele de logodnă cu diamante în anii ’30, până în 1990, au ajuns la 80%! În toată lumea, adică și în părți ale lumii unde tradițiile erau cu totul altele…În 2013, lumea cheltuia 11 miliarde de dolari pe inele de logodnă și bijuterii de nuntă, la un buget de 4000 de dolari/cuplu. În pofida unui studiu care sugera că cei care cheltuiesc între 2000 și 4000 de dolari pe inelul de logodnă au șanse mai mari să divorțeze decât cei care plătesc pentru el mai puțin de 2000 de dolari.
Despre puterea diamantelor, altfel niște biete cristale de carbon, dacă istoria lor n-ar fi fost scrisă de oameni de afaceri foarte pricepuți…
Primele inele de logodnă se pare că au apărut în preistorie, ca parte a ritualului de împerechere. Omul cavernelor își marca, deloc romantic, dominația asupra spiritului femeii petrecându-i în jurul încheieturilor mâinilor, al gleznelor și al taliei niște împletituri din iarbă. Urmează cuplurile egiptene care ar fi avut obiceiul să schimbe inele făcute de stuf împletit, cercul fiind în credința lor simbolul eternității. Un simbol foarte potrivit pentru dragoste, altfel, dar egiptenii știau atât de multe înainte altor locuitori ai planetei că nu ne miră. Sărim direct în secolul II î.e.n, când romanii au început tradiția inelelor de logodnă în loc să-i mai ofere miresei bani sau obiecte de valoare. Dar se pare că obiceiul era mai mult despre intrarea în posesiune a femeii decât despre iubire. După Pliniu cel Bătrân, mirele îi dăruia nevestei un inel de aur pe care să-l poarte la nuntă și la evenimente speciale și un unul din fier de purtat acasă. Cu semnificația clară a acordului permanent de a fi proprietatea lui. Cam neplăcut, nu? Următoarea atestare pe subiect datează din anul 860, când Papa Nicholas I, într-o scrisoare adresată primului conducător al Imperiului Bulgar (da, ați citit bine) îi descria cum bărbații catolici le dăruiesc un inel logodnicelor lor. Diamantele nu vor apărea în scenă decât multe secole mai târziu.
În 1477, arhiducele Maximilian, împăratul Sfântului Imperiu Roman, o cere în căsătorie pe Maria “cea bogată”, ducesă de Burgundia, cu un inel ce purta litera M făcută din diamante. Aceasta este prima utilizare atestată a diamantului cu semnificația logodnei. Dar nu vă imaginați că se si răspândește moda. Nici nu era cum, de altfel. La vremea aceea, diamantele chiar erau puține, veneau din jungla braziliană sau din India, și rămâneau, prin valoarea lor ridicată, un privilegiu al familiilor regale și un semn distinctiv al bogaților. Restul lumii se logodea cu inele făcute din materiale comune.
În Europa secolele XVI – XVII sunt la modă inelele “posey” cu inscripții curtenitoare schimbate între îndrăgostiți. Peste Ocean, acestea vor fi respinse de puritanii din Noua Anglie și fetelor le sunt oferite… degetare. Pe care se pare că le tăiau la capăt și tot ca inele le purtau. Cam așa au stat lucrurile până la descoperirea primului diamant pe malul râului Orange din Africa de Sud. Era anul 1867. Un an mai târziu, Cecil Rhodes fondează DeBeers. Compania care va domina mineritul și comerțul cu diamante și va deveni în timp cel mai performant model de comerț modern din lume: în timp ce de-a lungul a aproape 100 de ani de după Marea Criză (1929- 1933) prețurile altor materii prime – aur, argint, cupru, cauciuc sau grâne – au fluctuat, prețul diamantelor a crescut continuu. Cum a fost posibil? Iată!
Valoarea diamantelor – o invenție
Ideea că diamantele sunt rare și valoroase și, prin urmare, un semn esențial al mult stimatei bunăstări a fost o strategie recentă în istoria comerțului cu diamante. De la 1-2 kg pe an, înainte de 1867, la tone după descoperirea zăcămintelor din Africa de Sud, era o diferență uriașă care punea în pericol investițiile bancherilor în minele de diamante. Dacă se distrugea mitul rarității lor, acestea deveneau în cel mai bun caz niște pietre semi-prețioase. Așa încât trebuia creată o entitate suficient de puternică încât să controleze producția și să perpetueze iluzia rarității diamantelor. Mai mult decât un monopol pentru a stabili prețurile, era necesar un întreg mecanism pentru a converti micile cristale de carbon în simbol al bogăției, puterii sau al dragostei. Iar ca să-și atingă scopul, De Beers trebuia să controleze nu doar oferta, ci și cererea. Femeile și bărbații trebuiau să perceapă diamantele nu ca pietre prețioase cu valoare de piață, ci ca parte inseparabilă a ritualului de curtare și a căsătoriei. Și, pentru a stabiliza piața, De Beers trebuia să adauge diamantelor valoarea sentimentală care să împiedice publicul să le revândă. Trebuia creată iluzia că diamantele sunt pentru totdeauna, în sensul în care n-ar trebui să fie revândute vreodată. Și în septembrie 1938, Harry Oppenheimer, fiul de numai 29 de ani al fondatorului De Beers, călătorește de la Johannesburg la New York pentru a se întâlni cu președintele celei mai mari agenții de publicitate din SUA. În Europa, prețurile scăzuseră în timpul Marii Crize și erau puține șanse să se restabilească încrederea în diamante. În Germania, Austria, Italia sau Spania, n-a prins niciodată obiceiul de a dărui un inel cu diamant pentru a marca logodna. În Anglia și Franța, diamantele erau încă percepute ca fiind bijuterii pentru aristocrați și nu pentru mase. În plus, Europa mai era și pe picior de război. Așa încât doar SUA reprezenta în acel moment o piață reală pentru diamante. În anul acela, 1938, trei sferturi din vânzările cartelului erau pentru inele de logodnă în SUA. Numai că grosul vânzărilor era al pietrelor mai mici și de mai proastă calitate decât cele pe care le puteai cumpăra în Europa, iar prețul era de 0,80 de dolari bucata! Oppenheimer și bancherii credeau că o campanie publicitară ar fi putut convinge americanii să cumpere diamante mai scumpe.
Și așa s-a întâmplat (întreaga poveste aici): sloganul lansat în 1947 “a diamond is forever” (declarat cel mai bun slogan al secolului XX) a întărit mesajul de implicare în ochii publicului – corolarul era “la fel e și dragostea mea“. Iar în anii ’60, DeBeers lovește din nou cu “eternithy ring” – inelul cu diamante dăruit soției cu ocazia unei aniversări importante. Problema vânzărilor era rezolvată, lumea nu mai putea fără diamante. Iar cea a sumei corecte pentru această investiție a fost rezolvată printr-un ghid destinat bărbaților: în campania originală aceasta era reprezentată de salariul pe o lună. Azi, unii cheltuiesc pentru un inel de logodnă cam trei sferturi de salariu, alții, trei salarii. Iar despre cele mai scumpe inele de logodnă vom vorbi mai jos. Încercând să verificăm teoria care spune cu cât e mai scump inelul de logodnă, cu atât mai scurt va fi mariajul…
***
Inelul Garrard & Co cu care a fost cerută în căsătorie Kate Middleton
Este inelul cu safir ales în februarie 1981 de viitoarea prințesă Diana dintre cele câteva modele trimise de Charles din oferta bijutierului Casei Regale de la acea vreme. Alegere care a stârnit un adevărat scandal: atât de simplu, de ieftin (doar 28.000 de lire…), prêt-a-porter și nu o comandă specială?!? Dar așa era Diana, avea 20 de ani și ochii albaștri. Iar safirul oval albastru de 12 carate înconjurat de 14 diamante “solitaire” montate pe un inel de aur de 18K i se potrivea de minune. N-a fost cel mai purtător de fericire inel pentru Lay Di… I l-a înapoiat lui Charles după divorț și a fost pus la păstrare în palatul Kensington. După moartea tragică din august 1997, Charles le-a permis celor doi fii să-și aleagă câte o amintire de la mama lor: Harry a ales inelul de logodnă, William, un ceas de aur Cartier. Dar când William a decis s-o ceară de soție pe Kate, Harry i-a cedat inelul. Iar Kate se bucură de atunci de tot ce nu i-a fost sortit Dianei… Poate că atunci când a fost ajustat, că îi era puțin mare, a căzut din el chiar bucățica purtătoare de nenoroc.
Kate și William, 16 noiembrie 2010, Palatul St. James, anunțul oficial al logodnei.
(AP Photo/Kirsty Wigglesworth)
Dar cererea în căsătorie s-a petrecut în luna octombrie, după opt ani de relație, întreruptă de o scurtă despărțire, în timpul unei călătorii în doi în Kenya. Trei săptămâni a purtat William în rucsac inelul de logodnă până când a găsit momentul potrivit… descris de Kate ca foarte romantic.
Lady Di a devenit în scurt timp femeia admirată pentru stilul fără greș și farmecul aristocrat discret, iar safirul acela “comun” – cea mai dorită piatră pentru inelele de logodnă. Iar când Kate a apărut, în 2010, îmbrăcată în albastru și purtând inelul Dianei, vânzările de inele cu safir au explodat încă o dată. Valoarea inelului Dianei a ajuns astăzi la 300.000 de lire. Sigur nu e cel mai scump, dar câte inele cu pietre de oricâte carate pot întrece inelul cu o asemenea încărcătură emoțională.
***
Inelul Lesotho III cu care a fost cerută în căsătorie Jacqueline Kennedy
La cinci ani de la asasinarea lui J.F. Kennedy, fosta primă doamnă a Americii șoca o lume prin anunțul logodnei cu armatorul grec Artistotel Onassis. Avea 39 de ani, trei copii, și același apetit pentru cheltuieli extravagante. Iar grecul, deși mai în vârstă cu 23 de ani, era singurul suficient de bogat să-i asigure luxul, siguranța și intimitatea.
Inelul de logodnă a fost unul pe măsura amândurora – ea, celebră, el, bogat: Lesotho III, un diamant maro de 40,42 de carate!, perfect fațetat în stilul marquise cu doar 16 tăieturi. Câte 5,77 carate pentru fiecare dintre cei șapte ani cât a durat căsnicia lor până la moartea lui Onassis.
Se spune că l-a purtat doar de două ori, la început, pentru că era prea greu… 8,084 g diamantul, plus inelul de platină. În restul timpului, din 1968 și până la doi ani după moartea ei, în 1994, când a fost scos la licitație de casa Sotheby’s, a stat închis într-un seif de bancă. Estimat la 600.000 de dolari, s-a vândut cu aproape 2,6 milioane de dolari doar pentru că i-a aparținut celei mai admirate femei din America secolului trecut.
Puțin despre diamantele Lesotho: ele provin dintr-un cristal uriaș de 601 carate (120,2g) descoperit în 1967 într-o mină din Lesotho. Un an mai târziu, e cumpărat de bijutierul american Harry Winston care îl transformă în 18 diamante șlefuite totalizând 252, 4 carate (50, 480g). Lesotho III a fost al treilea ca mărime. Gata la timp ca să ajungă în octombrie pe inelarul următoarei doamne Onassis.
***
Inelul Fred Leighton cu care a fost cerută în căsătorie Catherine Zeta Jone
Anii’90 au fost cam încărcați: patru bărbați, o logodnă ruptă. În 1995, Catherine Zeta Jone avea 26 de ani și își descria stilul de viață din trei vorbe: beau, înjur, îmi place sexul. Trei ani mai târziu apare Michael Douglas, născut în aceeași zi, de 25 septembrie, dar 25 de ani mai devreme. În 1999 se logodesc, în 2000 fac nunta și vine primul copil. În 2004, al doilea. În 2013, apar semne că mariajul scârțâie, dar cuplul se repliază.
”Viaţa nu e niciodată un drum cu un singur sens. Toată lumea trece prin momente dificile, face parte din marea călătorie a vieţii. Scopul e să le depăşim cu succes şi să nu ne dăm bătuţi. Asta e lecţia mea personală şi acesta este sfatul meu.”
Și iată că au trecut 18 ani… cu opt mai mult decât cele 10 carate ale diamantului alb. Dar până la 28, câte sunt la număr diamantele mai mici care formează montura, ar mai fi 10 ani… Inelul antique în stilul anilor ’20, o rafinată alegere, este evaluat la 2,5 milioane de dolari.
Pentru că, trebuie să știți, un diamant cu distincta și dramatica “tăietură” Marquise are între 55 și 58 de fațete cu margini rotunjite în cele două puncte opuse, dar mai ales o frumoasă istorie: după moartea celei mai faimoase metrese ale sale, Regele Soare (Louis al XIV-lea) cere să i se facă un diamant a cărui formă să îi amintească de zâmbetul fermecător al marchizei de Pompadour. Forma obținută mai poartă denumirea și de “navette”, de la asemănarea cu grațioasa siluetă a unui vaporaș…
***
Inelul Argyle cu care a fost cerută de logodnică Anna Kournikova
Enrique Iglesias avea 26 de ani și Anna, 20, când s-au cunoscut în 2001. În 2009, apare și inelul de logodnă – un diamant roz de 11 carate, tăiat în formă de pară, având în laterale două cristale tăiate în stil trilliant, invenția fraților Argyle. Valoare estimată – 2,5 milioane de dolari.
Relația curge domol, discret, trec încă opt ani fără ca lumea să fie invitată la vreo altă nuntă a secolului și, surpriză, pe 16 decembrie 2017 Anna aduce pe lume perechea Nicholas și Lucy, fără ca cineva să fi știut măcar că a fost însărcinată…
Cu Enrique, cel care nu consideră că o hârtie l-ar face să iubească mai mult sau pentru totdeauna.
Dragostea lor se măsoară în altfel de carate…
***
Inelul Graff cu care a fost cerută de soție Melania Knauss
În 1990, Donald Trump, pe atunci însurat cu Ivana, declara într-un interviu următoarele: “Nu i-aș cumpăra vreodată o bijuterie decentă (ca preț, firește!). De ce i-aș da ceva cu valoare negociabilă?”. 14 ani mai târziu, în aprilie 2004, îi va oferi viitoarei soții numărul 3 un inel de logodnă “negociat” cu casa londoneză de bijuterii, pentru care va plăti doar 1,5 milioane de dolari în loc de 3. Dar valoarea reală e cea care contează, așa încât acest inel cu diamant de 15 carate, tăiat în stil smarald și montat în platină, rămâne în topul celor mai valoroase. Nunta are loc în ianuarie 2005, iar în 2006 apare Baron, al cincilea copil al lui Donald din cele trei căsătorii.
Au trecut 13 ani, între timp cuplul a ajuns să locuiască de un an la Casa Albă. Tot ce se poate ca în aceste condiții legătura să dureze măcar cât numărul caratelor…
***
Inelul Neal Lane cu care a fost cerută în căsătorie Jennifer Lopez
Din 2001, bărbații s-au succedat într-un ritm uluitor în viața cântăreței portoricane. Un divorț la numai un an, o logodnă acceptată imediat după și ruptă doi ani mai târziu – în ianuarie 2004, se destramă cuplul Bennifer pe care Jennifer l-a făcut cu Ben Affleck – și imediat, din nou, apare Mark Anthony, un mai vechi prieten, cu care se mărită în luna iunie a aceluiași an! În 2008, apar gemenii, fată și băiat, și în 2012 vine divorțul. Dragostea lor a durat în ani cam câte carate (8,5) a avut diamantul albastru montat în inelul de logodnă și evaluat la 4 milioane de dolari. Pe cel primit de la Affleck, ceva mai modest, i l-a returnat. Pe cel de la Anthony a intenționat să-l vândă laolaltă cu toate celelalte bijuterii având aceeași sursă. Nu știm dacă a și făcut-o. Cert e că de mai multe ori din 2016 încoace au fost ceva semne că ar fi drum înapoi…
***
Inelul Cartier cu care a fost cerută în căsătorie Grace Kelly
1955, Cannes. Grace Kelly, 26 de ani, actriță deja celebră, cu un Glob de Aur și un Oscar, conduce delegația americană la festivalul de film și ajunge să-l cunoască pe prințul de Monaco. În luna decembrie a aceluiași an, Rainer trece Oceanul, hotărât să-și găsească prințesa. Bărbat hotărât, mânat și de dorința de a avea urmași, îi ia doar o lună să decidă cine va fi consoarta. În ianuarie 1956 o cere de soție pe Grace și în aprilie are loc nunta la Monte Carlo. După 9 luni și patru zile li se naște primul dintre cei trei copii, prințesa Caroline.
În ziua anunțării logodnei
Cutiuța roșie de la Cartier ascundea diamantul de 10,47 carate cu tăietură smarald sprijinit în laterale de două diamante tip baghetă montate pe un inel de platină. Valoarea estimată – 4,06 milioane de dolari. Cu siguranță și pentru că este unul dintre cele mai faimoase inele de logodnă: Grace l-a purtat în ultimul ei film, High Society, înainte de a renunța la Hollywood pentru povestea reală din Monaco.
Accidentul de mașină în care moare la o lună după ce împlinise 52 de ani pune capăt poveștii în care jumătate din viață a fost prințesă adevărată zi de zi…
Cartier, o pasiune de-o viață
Citiți și Grace Kelly, feminitatea în mantie princiară.
***
Vor urma
Inelul Asscher Krupp cu care a fost cerută în căsătorie Elizabeth Taylor,
Inelul cu care a fost cerută în căsătorie Mia Farrow
Inelul cu care a fost cerută în căsătorie Megan Markle
Inelul cu care a fost cerută în căsătorie Wallis Simpson, ducesa de Windsor
***
Dar cel mai scumpe inel de logodnă din lume este inelul Bvlgari cu diamant albstru…
În 2013 – în urma unei licitații organizate de Casa Bonhams și câștigată de cel mai mare colecționar de bijuterii – Graff, inelul de logodnă stil “Trompino” cu un diamant albastru de 5,3 carate făcut de Bvlgari în 1965 devine cel mai scump inel din lume – 9,49 milioane de dolari.
Alte diamante faimoase, aici.
Citiţi şi
Bijuteriile de aur: o istorie de fascinație și putere
Un bărbat care poartă bijuterii e mai puțin bărbat? Nicidecum!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
