O relație transparent «tranzacțională»
E un lucru bine știut că, odată cu trecerea timpului, de la o anumită vârstă (50, poate 60) devii ‘invizibil’ pentru majoritatea celorlalți. Trecerea nemiloasă a vremii lasă urme adânci pe chipul și peste trupul de odinioară, iar viața îi face pe adulții «post-vârstă mijlocie» să elimine subiecte precum viața sexuală și plăcerea. Iată că o regizoare australiană, Sophie Hyde, născocește un film în care îi aduce în prim-plan pe cei mai sus amintiți. Nesfârșit de versatilă, Emma Thompson joacă în Good Luck to You, Leo Grande rolul unei văduve rezervate care angajează un gigolo în această distracție plăcută, dar subversivă, puțin credibilă.
Citiți și Emma Thompson: “Îi pasă cuiva dacă femeile de vârstă mijlocie au vreo satisfacție sexuală?”
„Comedia sexuală britanică” va provoca palpitații oricărei persoane crescute cu o dietă de farse teatrale și filme precum Carry on Camping și Confessions of a Window Cleaner. Fără aceste calități greu de înțeles, dar esențiale, Good Luck to You, Leo Grande, ar fi de-a dreptul scandalos având în vedere că povestește despre o femeie captivantă care angajează un lucrător sexual mult mai tânăr. Practic, ar fi doar o comedioară sexuală, lipsită de autenticitate. Luând în considerare acești factori, filmul poate părea extrem de riscant. Totul depinde de senzația momentului, de felul în care actorii se privesc, ascultă sau reacționează. Good Luck To You, Leo Grande reușește să țină un picior ferm pe podeaua divertismentului progresiv plăcut, chiar dacă dansează în jurul unui câmp minat (pur britanic) în care anxietatea și deschiderea față de intimitate se ciocnesc.
Filmul prezintă o serie de întâlniri, în camere luxoase se hotel, între o femeie încordată, rămasă recent văduvă, și un chipeș, imposibil de iubit, lucrător sexual. Emma Thompson o interpretează pe Nancy Stokes, o fostă profesoară de Religie, în vârstă de 55 de ani, a cărei viață sexuală s-a redus strict la conceperea copiilor – are doi. După ce aceștia au crescut și au pornit în viață, văduva a rămas cu sentimentul că și-a petrecut traiul doar în rutină și monotonie. După ce s-a culcat doar cu soțul ei, cunoștințele lui Nancy despre munca sexuală (un cocktail amețitor de vinovăție anxioasă a clasei de mijloc) provine în mare parte din eseurile copiate de pe Wikipedia de elevii ei pentru întrebarea: „Ar trebui legalizată munca sexuală?” (un subiect constant).
Așadar, încălcând complet tiparele ei stricte, a angajat un fermecător gigolo pe nume Leo (Daryl McCormack din Peaky Blinders ), pentru a vedea dacă acesta o poate ajuta să găsească ceea ce ea credea că pierduse. Întreaga peliculă e împărțită în patru „întâlniri” separate, iar fiecare întâlnire are propriul său flux și ritm, cu margini zimțate, amânări și pauze, momente frumoase și amuzante, pe măsură ce acești străini ajung să se cunoască în ceea ce este o relație transparent «tranzacțională». Lucrurile nu se întâmplă într-un mod liniar: emoțiile apar mai rar. Sexul cu siguranță nu, mai ales nu cu cineva la fel de îngrozit precum Nancy. În orice caz, filmul induce ideea că sexul grozav provine dintr-o conexiune care depășește ceea ce este pur fizic – și acest lucru poate fi adevărat, desigur, chiar și atunci când sexul este plătit.
Junele este chipeș și deschis, amuzant și încrezător. Nancy este un ‘dezastru’, de la ura de sine la destăinuiri excesive, aproape de isterie, aruncate spre el ca o armă. Există și momente în care o pornire maternă – total nepotrivită – iese din ea, apoi tot ea își face griji pentru el (să nu fi fost cumva traficat) sau dacă se simte înjosit de faptul că este acolo sau, poate, e deranjat de corpul ei. Leo parează orice formă de atac. Face parte din meseria lui și se pricepe foarte bine la asta. Leo nu judecă. Nancy este cea care încearcă să se agațe de rușinea ei și o proiectează asupra lui, aproape până la punctul în care el renunță la ea. Răbdarea lui în pat este infinită, dar când Nancy trece anumite limite, spre viața sa privată, îl vedem brusc ca pe o ființă umană cu anumite fragilități; pe lângă faptul că este un însoțitor minunat, pare și o persoană abilă să joace diferite roluri. Daryl McCormack joacă rolul unui tip care este încrezător în propria sa frumusețe, fără să fie vreun prost (în privința asta). Există un moment când, în drum spre a o întâlni pe Nancy (pentru prima dată), se oprește să-și verifice reflexia într-o vitrină, îndreptându-și haina cu o privire care ne indică faptul că știe cât de bine arată. Există și un ecou al filmului Moarte la Veneția – pasiunea ei pentru tinerețe, o amintire a durerii pe care o simte pentru timpul pe care l-a pierdut și scânteia erotică a timpului care i-a mai rămas. „Vreau să mă joc din nou pe mine, la tinerețe”, îi spune ea iubitului ei plătit, afirmând în mod explicit împletirea subtextuală abia ascunsă a filmului cu o subtilă conștientizare a mortalității iminente.
În ceea ce privește gigolo-ul nesfârșit de adaptabil al lui McCormack (un descendent britanic îndepărtat al American Gigolo jucat de Richard Gere), el este descris ca „un fel de sfânt sexual… un maestru al menopauzei” – prea frumos pentru a fi adevărat. Când Emma Thompson întreabă: „Ești real?” răspunsul este desigur «nu». Daryl McCormack este extraordinar ca Leo, abordând personajul fără condescendență. Se ocupă cu ușurință de aspectele mai tulburi ale vieții lui Leo, de sclipirile de neliniște când Nancy începe să insiste să afle mai multe despre „viața lui reală”.
Sophie Hyde și Katy Brand abordează toate aceste idei delicate cu abilitate și umor. Ceea ce se întâmplă între eroii de pe ecran este, desigur, sexual, dar se întâmplă multe altele. Se deschide un teritoriu (aproape filosofic) fascinant, unde lucruri precum intimitatea, îmbătrânirea și importanța plăcerii sexuale pătrund în cameră. Există și acel moment în care Emma Thompson, întotdeauna uimitoare, începe să plângă. Pentru ea, sexul este asociat cu dezamăgirea și pierderea. Ea nu va rezolva problema asta într-o ‘sesiune de două ore’. Nu e ca și cum Leo o atinge și se topește instantaneu. Nancy a crezut că l-a angajat pe Leo să facă sex. Ea nu și-a dat seama că accentul va fi pus pe plăcere, indiferent de forma pe care o ia acea plăcere. Habar nu are ce înseamnă plăcerea. Sexul nu este doar sex. Aici devine pasiune vindecătoare și cathartică și pur și simplu distracție veche. Acestea sunt subiecte grele. „Leo Grande” are o notă ușoară, iar dialogul este adesea hilar, dar profunzimea nu este niciodată sacrificată. Există un moment în care Emma Thompson se uită la corpul ei gol în oglindă, probabil pentru prima dată. Goliciunea fizică este un lucru. Goliciunea emoțională este alta. Good Luck to You, Leo Grande are loc pentru ambele.
Structura filmului Good Luck to You, Leo Grande este simplă, aproape ca a unei piese de teatru, dar execuția a fost una meticuloasă. Camera de hotel este filmată de directorul de imagine Bryan Mason ca și cum ar fi un spațiu vast, cu camere diferite: așezarea pe canapea are o senzație total diferită de a sta pe pat. Nu există nimic agitat sau exagerat în aspectul filmului, nimic care să distragă atenția. Interacțiunea umană este evenimentul principal aici. Sub conducerea intimă a lui Hyde, Thompson și McCormack iau scenariul lui Brand și lucrează cu el pentru a crea o explorare cu adevărat nuanțată și jucăușă a dorințelor, nevoilor și compasiunii. Este o ușurare să vezi un film atât de sincer despre plăcere și atât de deschis față de complexitățile sexului, mai ales că filmul nu se preocupă doar de sex, ci de bagajele asociate cu sexul și de modul în care acel bagaj ne răpește bucuria și împlinirea.
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Regia: Sophie Hyde
Scenariul: Katy Brand
Imaginea: Bryan Mason
Montajul: Bryan Mason
Coloana sonoră: Stephen Rennicks
Distribuția:
Emma Thompson – Nancy Stokes / Susan Robinson
Daryl McCormack – Leo Grande / Connor
Isabella Laughland – Becky
Durata: 97 min.
Citiţi şi
Edith Piaf și Jean Cocteau – o uimitoare intersecție de vieți
What’s Love Got to Do with It?
Bravo, ai fost și tu deșteaptă o dată în viață!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
