Câţi dintre noi au posibilitatea de a se declara fericiţi? Puţini, foarte puţini… pentru că fericirea e o stare care se capăta greu şi se pierde extrem de uşor! De multe ori însă, habar nu avem ca stăm relativ pe ea şi nu trebuie să ne mai pierdem în căutări!
De fapt, ce este fericirea? Cu toate definiţiile simandicoase oferite de cărţi şi psihologi, nu cred că există una aplicabilă universal! Fericirea ţine de construcţia persoanei, este intrinsecă ei şi extrem de relativă în funcţie de perioada vieţii. Ea se poate contoriza în diverse forme… pentru cel bolnav, fericirea se găseşte în sănătate, pentru cel cu lipsuri, în confort existenţial, pentru cel singur, în sufletul pereche, pentru femeia ce nu poate avea copii, în rolul de mamă, pentru cel bogat, în viaţă fără stres, pentru cel imobilizat, în simplul fapt de a merge…
Singura posibilitate de a fi fericiţi în orice etapă a vieţii noastre este de a trăi ghidaţi de suflet! Prin însuşirile sale, voinţă, raţiune şi sentiment, el ne oferă reţeta! Dacă vreau, pot gândi şi iubi! Dacă gândesc, vreau să fiu liber să iubesc! Dacă iubesc, nu voiesc să gândesc totul! Nu suntem obligaţi să respectăm nişte reguli scrise de alţii dacă nu ni se potrivesc. Nu avem decât timpul îngăduit de sus pentru a ne desfăşura. Libertatea personală nu trebuie îngrădită şi contopită în viziunea altora. Fericirea şi libertatea sunt surori. Se înţeleg atât de bine, încât, atunci când le desparţi, dispar concomitent.
Când am realizat că sunt liber, am devenit fericit. Fericit zilnic, fericit săptămânal, fericit anual. Căutările nu au dispărut, dar sunt altele, pe placul sufletului! Găsesc soluţii, de multe ori inacceptabile pentru toţi moraliştii planetei, dar perfecte pentru mine!
Nu putem şti când murim, dar putem şti cum să trăim până atunci. Nu trebuie să fie pe placul nimănui, ci să respecte condiţia alegerii personale. Stiţi câte persoane cunosc care au respectat toate regulile nescrise ale acestei lumi şi sunt praf sufleteşte? E destul să arunc o privire la colegii de muncă! Unii îşi fixează zâmbetul „de fericit(ă)” de acasă, alţii nici nu se mai obosesc să mimeze. Unii sunt ipocriţi, alţii de a dreptul penibili. Şi când te gândeşti că nimeni nu-i obligă să-şi desfăşoare întreaga existenţă încercând să ducă la perfecţiune un rol într-o piesă de teatru mereu pusă în scenă în faţa aceluiaşi public. Uneori, privirea lor îmi dă senzaţia că eu sunt cel în neregulă! Cum aş putea fi altfel dacă majoritatea alegerilor mele, fie profesionale, fie personale, îi scandalizează. Nu că ar fi greşite sau incorecte (la urma urmei, cine decide asta?), ci pentru că îi intrigă! Pentru că realizează că nu ar fi niciodată în stare să facă la fel şi asta le conferă un sentiment de adâncă tristeţe. Pentru că văd un zâmbet neprelucrat şi chiar nu doresc asta… le strică „fericirea”! Eu îi privesc cu drag şi amuzament, aşa cum ai privi strădania unui puişor de găină în dorinţa de a se ţine treaz cand e toropit de căldura soarelui.
Încearcă şi tu reţeta! Primul pas e să înveţi să fii liber, apoi să fii convins că nu trăim o eternitate, să te bucuri de fiecare clipă de sănătate, de fiecare zâmbet de femeie frumoasă, de fiecare gest de altruism faţă de ceilalţi, de momentele speciale cu persoana iubită, de fiecare anotimp! Laşi regulile făcute pentru oamenii mici şi respecţi doar pe acelea ce nu strică raporturile cu sufletul! Constaţi treptat că o să uiţi ce este răutatea sau invidia, iubeşti oamenii aşa cum sunt şi, chiar înţelegi şi simţi… FERICIREA!
Guest post by DAN
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Orice i s-a întâmplat altuia ni se poate întâmpla și nouă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
