Gloria Vanderbilt, săraca fată bogată

Revista Forbes are o secțiune intitulată “Dark Capital”, de fapt o serie de articole ce explorează locul unde se intersectează afacerile, bogăția și crima. Apare duminica. Acolo am găsit și articolul dedicat Gloriei Vanderbilt, scris de Madeleine Berg, cea care acoperea subiectele despre Hollywood și bani.

“Era o zi răcoroasă din toamna anului 1934, când o mulțime de oameni s-a adunat în fața Curții Supreme de Justiție a statului New York, în centrul Manhattan-ului, dorind să arunce o privire asupra micuțului subiect pe care ziarele din întreaga lume îl considerau procesul secolului și care părea să ofere de toate – sex, regalitate, înalta societate americană și, desigur, bani, lucruri de care țara părea că nu se mai satură.

Iată câteva dintre titlurile vremii. „Secretele familiei!”. „Copila Vanderbilt și-a urât mama, mărturisește ea”. „Domnișoara Vanderbilt, acuzată de menajeră: petrecea toată noaptea și dormea până la 6 seara, spune o fostă angajată; copil declarat ignorat”. Și, desigur, „Săraca fată bogată”

În centrul tuturor acestora: Gloria Vanderbilt, moștenitoarea în vârstă de 10 ani, tunsă bob și îmbrăcată cu o haină de iarnă maro, înconjurată de detectivi care împingeau fotografii ce se chinuiau să o surprindă în imagini.

În vremuri mai puțin extraordinare, „Chestiunea Vanderbilt” ar fi putut fi o luptă pentru custodie care ar fi trecut neobservată sau care chiar nu ar fi existat deloc. Însă, acest eveniment a avut loc în timpul Marelui Crah, iar o țară preocupată de bani era captivată de cât de dificilă trebuie să fi fost viața pentru micuța Vanderbilt, milionară de când avea numai 15 luni. În acel moment, ea se afla în mijlocul unei piese irezistibile despre moralitatea bogaților care asmuțesc mamele împotriva fiicelor și care oferea maselor plăcere derivată din nefericire.

„Mama mi-a povestit despre o femeie care a contactat-o în anii ce au urmat. Îi scrisese o scrisoare și îi atașase și decupaje din ziare, spunând că în copilărie a urmărit obsesiv procesul”, a mărturisit Anderson Cooper, prezentator la CNN și fiul Gloriei Vanderbilt. Femeia respectivă își amintea că însăși familia ei se confrunta cu o sumă de probleme și se declara „fascinată că și oamenii înstăriți sunt la fel de duși cu capul ca toți ceilalți”.

Experiența avea să fie una chinuitoare pentru micuța Gloria și să-i influențeze decisiv tot restul vieții.

Un bebeluș foarte bogat și faimos

Cu secole în urmă, la sosirea familiei Vanderbilt în America, aceștia erau orice, mai puțin bogați. În 1650, primul Vanderbilt care descinsese în America, olandezul Jan Aertson, emigrase ca rob ucenic, fiind atât de sărac încât a dat la schimb ani buni din viață pentru o călătorie-dus către ceea ce se numea la acea vreme New Amsterdam, actualul New York. Timp de câteva generații, familia a avut parte de o viață modestă, stabilindu-se în Staten Island.

Însă, spre anii 1850 situația s-a schimbat. Imperiul transporturilor construit de Cornelius Vanderbilt era deja consolidat, având, așa cum susținea istoricul familiei, Alfred Vanderbilt al III-lea, „mai multe nave decât Marina SUA și mai mulți bani decât Trezoreria Statelor Unite”. Geniul logistic s-a extins și pe căile ferate, lăsând ca moștenire Gara Centrală din New York și peste 100 de milioane de dolari avere (între cele mai mari din lume, dacă nu chiar cea mai mare).

La momentul în care strănepotul lui Cornelius, Reginald Claypool Vanderbilt, a intrat în posesia părții sale din avere, banii se înmulțiseră. Însă, Reginald a evitat să facă afaceri, cheltuind în schimb milioanele moștenite pe alcool, pariuri hipice și extravaganțe. S-a căsătorit de două ori, a doua oară la 43 de ani, când a ales-o să-i fie mireasă pe tânăra de 17 ani, Gloria Mercedes Morgan. La mai puțin de un an după aceea, pe 20 februarie 1924, cuplul a adus-o pe lume pe Gloria Laura Vanderbilt, pe care au așezat-o direct în brațele bonei Emma Keislich și au lăsat-o în grija acesteia cât timp ei au plecat într-o călătorie de 10 luni în jurul lumii.

„Eram un copilaș, iar ei considerau că nu are sens să petreacă timp cu mine”, scria Vanderbilt în cartea ei din 2016 „The Rainbow Comes and Goes” („Curcubeul apare și dispare”), în care figurează și corespondența dintre ea și fiul său, Anderson Cooper.

La puțină vreme după ce cuplul a revenit acasă în Newport, Rhode Island, Reginald a încetat din viață la numai 45 de ani, din cauza unei ciroze cauzate de alcoolism.

„Tatăl meu a murit când aveam doar 15 luni. Nu am nicio amintire cu el și nu mi-a lipsit niciodată până când nu am ajuns să conștientizez cât de neobișnuit este pentru un copil să nu aibă un tată”, scria Vanderbilt.

După o viață scurtă marcată de cheltuieli, Reginald a murit îndatorat, având în conturi doar 423.761 de dolari. Tânăra lui soție avea aproape nimic. Totuși, cele două fiice, Gloria și Cathleen (sora vitregă mult mai mare a Gloriei) moșteniseră 5 milioane de dolari, blocați într-un cont creat de tatăl lor. Asta însemna că Gloria deținea o avere de 2,5 milioane de dolari – aproximativ 36 de milioane de dolari la cursul de astăzi – devenind bogată și în mod clar mult mai bogată decât mama ei adolescentă.

Anderson Cooper spune că Gloria Vanderbilt o cita adeseori pe autoarea Mary Gordon, care a scris odată că „o fată fără tată crede toate lucrurile posibile, însă nimic sigur”. El mărturisește că acest citat a reprezentat fundației întregii ei vieți și că după moartea tatălui ei, lumea ei a început să piardă din stabilitate.

„Străina magică”

După moartea soțului ei, Morgan Vanderbilt a plecat la Paris, însoțită de micuța Gloria, de mama sa, Naney Morgan, și de bona Keislich, pe care fata o poreclise Dodo. Încă adolescentă, Morgan Vanderbilt era prea tânără să controleze moștenirea fiicei sale. În schimb, judecătorul James Foley, de la Curtea Surogat a statului New York și cel care a gestionat contul Vanderbilt, a stabilit o rentă de 4.000 de dolari pentru a-i permite să își îngrijească fetița.

În locuința lor de pe bulevardul Charles Floquet, Morgan Vanderbilt a locuit împreună cu sora ei geamănă, Thelma, pe un etaj separat de cel unde stăteau mama ei, fiica și Keislich. În Paris, frumoasa Morgan a devenit cunoscută pentru viața ei socială, plină de dansuri, petreceri și gale. Iar toate aceste activități extracuriculare costau bani.

„Morgan Vanderbilt cheltuia mult din ceea ce în principiu reprezentau banii pentru creșterea copilului, pentru propria îngrijire și viață socială. Cheltuielile se acumulau, iar ea trăia cu în lux din banii care aparțineau până la urmă mamei mele”, spune Anderson.

Tânăra Vanderbilt, între timp, se gândea că ea, Keislich și bunica Naney Morgan formau propria ei familie: „Mama Dodo și tatăl Naney” obișnuia să spună. Propria ei mamă era o prezență efemeră și misterioasă.

„Mama avea s-o vadă pe Morgan ca pe o figură foarte fermecătoare, care dispărea de-a lungul unui hol. Sună foarte elegant acum, din exterior, dar să avem în vedere că este vorba despre un copil de 8 ani mutat dintr-o cameră de hotel în alta, a cărei mamă ieșea să petreacă în fiecare noapte și care aducea acasă tot felul de oameni acasă. Nu era deloc un mediu de creștere stabil”, spune Cooper.

Mai târziu, în scrisorile sale, Gloria Vanderbilt avea să își descrie mama drept „o străină magică”: „Tânjeam să mă conectez cu ea, să simt că aparținem una alteia, dar nu am reușit niciodată să-i captez atenția”.

Vanderbilt înainte de a se mărita cu Pat DeCicco. Mama ei, Gloria Morgan Vanderbilt, îi ține voalul.

BETTMAN/ GETTY IMAGES

În cele din urma, fragila unitate a familiei a început să se destrame. Morgan Vanderbilt s-a logodit cu prințul german Friedel Hohenlohe, eveniment despre care Cooper spune că i-a provocat apoplexie bunicii Vanderbilt. Naney Morgan conta pe copiii ei să se căsătorească bine „inclusiv pentru protejarea viiitorului ei”, scria Gloria despre bunica ei. „Când mama s-a căsătorit cu Reginald Vanderbilt în 1923, Naney a fost încântată. Devenise legată de una dintre cele mai proeminente familii americane”.

Însă, Naney Morgan (cunoscută pentru că ura germanii) l-a numit pe prințul Hohenlohe „un conte fără conturi”, crezând că acesta are doar o avere mică, potrivit unor mărturii ulterioare ale Gloriei Vanderbilt. Ea a deplâns ideea că nepoata ei, o moștenitoare Vanderbilt, va fi dusă într-un castel din Bavaria „unde va fi practic sifonată de bani”, spune Cooper.

Ca una care l-a idolatrizat pe Napoleon – dormea cu o copie a biografiei lui la capul patului – și care, după cum scria Gloria Vanderbilt, „era capabilă să detoneze metrouri pentru a-și atinge scopurile”, Morgan era în stare să o oprească, chiar și recrutând-o pe Keislich pentru cauza ei.

„Cred că temerile lui Naney și Dodo că voi fi dusă în Germania începuseră să-și facă loc în mintea mea”, scria Vanderbilt.

„Este o fiară rară”

La Crăciunul din 1931, Gloria Vanderbilt avea 7 ani și sărbătorea nașterea Domnului în orașul Melton Mowbray, la aproximativ 160 km nord-vest de Londra. În timp ce mama sa era prezentă la gale și ospățuri, Vanderbilt stătea cu bunica și cu Keislich.

Într-o dimineață, în timp ce Keislich și Gloria se aflau în camera lor, bona i-a cerut să îi scrie o scrisoare bunicii sale, cu toate că aceasta se afla în camera alăturată. Keislich i-a dictat următoarele:

„Dragă Naney,

Mama mi-a spus să nu scriu, însă nu-i mai acord atenție. Este o bestie rară. Ei, bine, voi fi în dragul și bătrânul New York în curând. Iubire și pupici, Naney, dragă. Gloria”.

Biletul – care includea și scrierea greșită în engleză a cuvântului „beast” („bestie”) în forma „bease” – a reprezentat unul dintre pașii finali, după cum își amintește Vanderbilt în scrisorile sale, ai planului lui Keislich și Naney de a o „zugrăvi” pe Morgan Vanderbilt drept o mamă nepotrivită pentru moștenitoarea Vanderbilt.

Nu la multă vreme după, în primăvara anului 1932, Vanderbilt, purtând o haină din blană de iepure și fiind acompaniată de Morgan și Keislich, s-a îmbarcat pe trans-oceanicul Majestic și a pornit către America sub pretextul că trebuie să se opereze de amigdale. Recuperarea de după intervenție a găsit-o la vila mătușii ei, Gertrude Vanderbilt Whitney, din Old Westbury, New York. Sora tatălui ei, Whitney era o femeie bogată și celebră, care moștenise (și nu risipise, precum fratele ei) averea Vanderbilt, căsătorindu-se totodată în familia Whitney. Fiind o artistă ea însăși, fondase și dotase Muzeul Whitney cu doi ani mai devreme.

Timp de câteva luni, după operație, Vanderbilt a rămas cu mătușa sa în Westbury și Newport, fiind îngrijită de Keislich și fără vești din partea mamei sale. Când Morgan Vanderbilt a revenit într-un final în America, reunirea lor nu a fost cine știe ce. Până la urmă, Morgan Vanderbilt nu părea să fi revenit din grijă pentru fiica ei, ci pentru bani.

În lunile de până atunci, Naney îi explicase lui Whitney cum Morgan cheltuia bani și timp pentru sine, mai degrabă decât pentru fiica ei, Gloria. Whitney a transmis toate aceste detalii curții de judecată care s-a ocupat de moștenirea Vanderbilt și care a răspuns prin reducerea rentei lunare către Morgan Vanderbilt – iar asta a fost suficient să o readucă alături de fiica ei.

„Mama trebuie să fi realizat că, dacă nu trăiește alături de mine, atunci nu are bani”, scria Vanderbilt.

De asemenea, a înțeles că fără drepturi parentale – fiind prea tânără să le obțină în mod legal la moartea lui Reginald Vanderbilt – era în pericol să își piardă fiica, și totodată și accesul la avere. De aceea, ea a făcut o petiție către instanță prin care solicita să devină custodele legal al Gloriei. Însă, cea care a protestat a fost însăși mama ei, Naney, care a depus o plângere prin care reclama faptul că Morgan ar fi nepotrivită pentru statutul de mamă.

Vanderbilt în 1976 cu cei doi fii din mariajul cu Wyatt Emory Cooper: Anderson, 9, și Carter, 11. 

Gloria a fost însă cea care a ridicat tensiunea la cote maxime. Într-o zi, ea a auzit-o pe mama sa discutând problema cu sora ei geamănă, Thelma. „Primul lucru pe care trebuie să îl faci este să scapi de bonă”, își amintește Vanderbilt că ar fi auzit-o spunând pe mătușa ei, cu referire la iubita ei Dodo.

Gloria a urcat apoi în fugă la etaj, ajungând la Keislich isterizată. „Teama mamei, care a fost timp de mai mulți ani doar un sentiment vag, s-a transformat într-o explozie de panică și teroare, care s-a îngropat adânc în inima mea”, scria ea mai târziu.

Keislich a scos-o atunci pe Gloria afară din casă, spunându-i lui Morgan că merg să hrănească porumbeii din Central Park. Însă, cele două s-au îndreptat către centrul Greenwich Village, acolo unde se afla studioul de artist al mătușii Whitney. Acolo, tulburată, Gloria a avut o cădere chiar în fața surorii tatălui ei, episod pe care avea să-l povestească ulterior și fiului ei.

„Acest copil pe care Whitney nici măcar nu îl cunoștea, apărea din senin și spunea că mama ei vrea să o omoare. Că vrea să moară”, spune Cooper. „Un doctor a fost chemat, iar Gertrude concluzionează direct ‚Uite, copilul este clar traumatizat’”.

Pentru Whitney, era absolut rezonabil să o primească la ea, salvând-o de ceea ce părea a fi o existență chinuitoare. Așa că a hotărât să ceară custodia fetei.

„Și iată, acela a fost momentul la care Naney și Dodo visaseră și pe care îl plănuiseră. Momentul care mi-a schimbat viața”, scria Vanderbilt.

Povești despre neglijență și „cărți erotice”

Înainte de începerea procesului de custodie, toți cei implicați știau cât de scandalos și dăunător va fi acesta pentru micuță. Un judecător a îndemnat-o pe Morgan Vanderbilt să nu o supună pe fiica ei unui asemenea calvar public, iar Whitney i-a oferit chiar o rentă de 50.000 de dolari pe an să o lase pe Gloria în custodia ei, ceea ce oricum s-a întâmplat încă din ziua în care fata apăruse plângând la studio (Whitney chiar i-a cumpărat moștenitoarei și un ponei).

Banii nu erau, însă, suficienți: Morgan nu voia să piardă proprietățile de prim rang pe care le deținea în America.

„Mama, bine pregătită de Naney, a atins vârful succesul social după ce a devenit doamna Reginald Claypoole Vanderbilt. Dacă ar fi acceptat banii, ar fi fost ostracizată”, scria Gloria Vanderbilt.

Din acest considerent, bătălia pentru custodia micuței Gloria a fost murdară – a fost necesar ca bunica ei să se întoarcă împotriva lui Morgan, iar o acuzație adusă acesteia a fost aceea că banii contau pentru ea mai mult decât iubirea. Iar odată început procesul, lucrurile au devenit încă și mai mizerabile.

Reporterii din întreaga țară se înghesuiau pe scările tribunalului pentru a o vedea pe Vanderbilt condusă în sala de judecată de mătușa ei. Înfometați după scandal, ei notau că micuța nu îi arunca nici măcar o privire mamei sale.

„Am locuit la Paris timp de 4 ani și jumătate, iar în toată această perioadă fiica mea nu i-a acordat nicio atenție Gloriei”, scria Naney Morgan în mărturia ei. Ea declarase că fiica ei „dormea până la 1 sau 2 după-amiaza, iar de atunci până la primele ore ale dimineților următoare stătea la cocktail-uri, cine și cluburi de noapte”.

Potrivit depoziției lui Naney Morgan, fiica ei nu doar că dispărea pentru lungi perioade de timp, alegând propria plăcere în dauna Gloriei, dar a și îndepărtat-o fizic pe fiica ei: „Gloria era ca un biet orfan. Nu era dorită”.

Keislich a completat, spunând că Morgan Vanderbilt „nu a alocat deloc timp copilului”, mai puțin recent, când fusese martoră la momentul în care aceasta își învăța copila de 10 ani cum să prepare un cocktail. Whitney susținea de asemenea că Gloria a fost mult timp bolnavă, dar că sub grija sa, se afla „în condiții fizice mai bune decât avusese parte vreodată”.

În zilele și săptămânile care au urmat, ambele tabere au adus martori dornici să doboare opoziția, iar pe măsură ce publicul urmărea evenimentele, procesul a devenit tot mai senzațional – și în mod cert distructiv pentru fetița de 10 ani aflată în centrul evenimentelor.

Avocații lui Whitney i-au chemat pe foștii servitori, care au povestit despre viața costisitoare din Europa dusă de Morgan și despre lipsa de atenție a acesteia față de fiica ei. De asemenea, au acuzat-o că ar fi consumat excesiv alcool și că ar fi deținut „șapte cărți erotice” (echipa lui Morgan Vanderbilt a replicat prin susținerea faptului că statuia nud a lui Hercule din colecția personală a lui Whitney era la fel de dăunătoare pentru micuță). În acel moment, una dintre fostele servitoare ale lui Morgan a făcut o afirmație scandaloasă, care l-a forțat pe judecător să închidă ușa sălii de judecată.

Maria Caillot, o menajeră pariziană, despre care Associated Press spunea că este „micuță și drăguță”, a venit cu acuzațiile tipice despre alcoolism și petreceri, dar a mers și mai departe, vorbind despre activități de lesbianism din partea lui Morgan Vanderbilt și afirmând că ar fi văzut-o pe aceasta și pe Lady Nada Milford Haven implicate în „prietenii excesive”. Servitoarea a mai spus și că le-a surprins pe cele două în pat, făcând dragoste una cu cealaltă – ceea ce la momentul respectiv era o chestiune tabu. Multe persoane consideră că acesta a fost argumentul care a întors opinia publică împotriva lui Morgan Vanderbilt.

De partea lui Morgan, surorile ei au fost cele care au depus mărturie. Thelma a numit-o pe Whitney o „defăimătoare” și a îndemnat-o să adopte unul dintre copiii aflați cu adevărat în dificultate. Fostul logodnic al lui Morgan, prințul Hohenlohe și soția sa, prințesa Maria Rita a Greciei – despre care sindicatul United Press spunea că își potrivea ostentativ ochelarii și o fixa pe Whitney cu o privire  îngâmfată – a călătorit din Europa pentru a o apăra pe aceasta împotriva a ceea ce ei numea „minciunile unor servitori malițioși”. Actrița Constance Bennett a spus despre ceea ce New York Times a numit „freneticele băute și petreceri dansante nocturne” că ar fi minciuni și că Morgan „este o mamă perfectă și ideală”. Între timp, Milford Haven a negat vehement acuzațiile de lesbianism.

Cât despre Gloria Vanderbilt, nici ea nu a fost cruțată. Instruită de avocatul mătușii ei, i s-a transmis să urmeze un scenariu când va veni momentul să răspundă la întrebări despre mama sa.

„Noi ne mutam permanent, iar acum am parte de o casă adevărată. Este foarte distractiv să pot merge la școală și să am prieteni de vârsta mea cu care să mă joc”. Scenariul includea inclusiv o parte inventată, pe care Gloria nu a fost nevoită să o spună, în care prințul Hohenlohe își stingea țigara pe brațul ei.

Pe măsură ce lumea citea despre ea, devenea nu numai o țintă a atenției media, ci și a șantajiștilor, care făceau inclusiv amenințări cu moartea.

Procesul a avut de toate: sex, regalitate și, la originea tuturor lucrurilor, bani. Așa cum avea să scrie Gloria Vanderbilt mai târziu, „am devenit precum personajele din telenovele – cu excepția faptului că eram adevărate”.

După aproape un an de titluri de ziare și termene de judecată, tribunalul a decis că viața Gloriei alături de mama ei este „în întregime nepotrivită, improprie, calculată să-i distrugă sănătatea și neglijentă cu educația ei morală, spirituală și mintală”, considerând totodată că „viața ei alături de mătușă, începând din 1932, a fost potrivită, proprie și că a avut tendința să promoveze bunăstarea și fericirea fetei”.

Whitney a dobândit custodia primară, iar Gloriei i-a fost permis să își vadă mama doar în weekend-uri și de anumite sărbători, de obicei însoțită de un detectiv și o bonă. (Morgan a fost complet exonerată de acuzația de lesbianism, care a fost considerată neconsistentă).

Cu toate că acesta a fost rezultatul pe care Gloria părea că și l-ar fi dorit, decizia a confirmat și una dintre cele mai rele temeri ale sale: judecătorul a apreciat că Keislich, iubita ei Dodo, a influențat în mod negativ atitudinea Gloriei împotriva propriei sale mame, indicând faptul că bona ar fi forțat-o pe micuța Gloria să îi scrie bunicii sale. De aceea, a primit interdicția de a mai avea grijă de moștenitoarea Vanderbilt.

O scurtă reunire, apoi o nouă viață

În următorii șapte ani, Gloria Vanderbilt și-a văzut rar mama. Ele au avut parte de o reuniune mai semnificativă la aniversarea de 17 ani a Gloriei, când aceasta s-a dus să își viziteze părintele pe durata verii, în California.

„Mama ei îi permite să facă tot ce își dorea”, spune Cooper. Decât să revină și să își termine studiile, Gloria a ales să rămână în California și a îndrăgit viața socială pe care mama ei a ajutat-o să o clădească. A avut relații cu Howard Hughes și Errol Flynn, înainte ca Morgan să o zorească să se mărite cu Pat DeCicco, un agent și mafiot alături de care a rămas doar 4 ani.

„Mama ei a încurajat-o să facă asta, în mod special pentru a o separa de Gertrude Vanderbilt Whitney. Practic, ideea bunicii era, potrivit mamei, că dacă o va face pe Gloria să-i rămână alături, în primul rând îi va fi ei bine, deoarece avea acces la bani, iar mama va avea grijă de ea. Era clar vorba despre bani, dar și despre o lovitură dată lui Gertrude”, spune Cooper.

Mariajul nu avea să dureze – nici reîntâlnirea cu mama ei. Gloria a divorțat de DeCicco, pe care avea să-l descrie ulterior, în 1945, când ea avea 21 de ani, ca fiind abuziv. În anul următor, a oprit și plățile către Morgan.

„Sărmana doamnă Vanderbilt primește două oferte de muncă drăguțe”, scria International News Service în 1946, după ce Gloria Vanderbilt și-a decuplat mama de la bani. „Este o muncă drăguță, dacă ajungi să o faci, iar doamna Gloria Morgan Vanderbilt poate deveni ori o actriță de cinema, ori o profesoară de dans”. Împreună cu sora ei, Thelma, a înființat o companie de îmbrăcăminte, a jucat într-o reclamă la cremele Pond și chiar a vândut păpuși.

„Cu taxele din ziua de azi, toată lumea trebuie să muncească”, spunea una dintre surori în reclama pentru companiile de păpuși.

Cele două Gloria Vanderbilt s-au reunit 15 ani mai târziu, însă, potrivit lui Cooper, relația dintre ele nu a mai fost niciodată ca aceea dintre o mamă și o fiică: „Aveau să se întâlnească la un ceai, însă nu s-au mai conectat niciodată cu adevărat. Cred că a fost unul dintre acele lucruri de care mi-a povestit mama, cum că avusese o fantezie în care mama ei locuia chiar după colț, iar ea se ducea să bea un ceai împreună și să discute diverse. Însă asta nu s-a întâmplat vreodată”.

Chiar după divorțul de DeCicco, Gloria s-a măritat cu compozitorul Leopold Stokowski, în vârstă de 42 de ani la acea vreme. Au avut împreună doi copii, Stan și Chris (care s-a distanțat de familie). După 10 ani, perechea a divorțat, iar Vanderbilt s-a căsătorit cu Sidney Lumet la mai puțin de un deceniu distanță. Ei au rămas împreună timp de 8 ani.

Gloria Vanderbilt și Wyatt Emory Cooper, 1970. Gloria poartă o rochie din 1967 semnată de Adolfo, făcută dintr-un quilt antic, rochia se afă acum la Victoria&Albert Museum din Londra. 

Cel de-al patrulea și ultim mariaj a fost cel cu Wyatt Cooper, autor, scenarist și actor; căsnicia a durat 15 ani, până la moartea lui Cooper. În timpul acestei relații, Gloria spune că ar fi învățat cum să fie parte a unei familii unite. „Nu știa ce înseamnă o familie… În mod cert nu știa multe nici despre creșterea copiilor”, spune Cooper despre cum era Gloria înainte de căsătoria cu tatăl său. Împreună cu Cooper, ea a avut doi băieți: Anderson și Carter.

În 2016, Gloria apărea împreună cu fiul ei Anderson la emisiune “Watch What Happens Live” de la Braco TV. 

Succesul nu a venit însă fără suferință; în 1988, la doar 23 de ani, Carter s-a sinucis, aruncându-se de la balconul penthouse-ului mamei sale. De asemenea, Gloria Vanderbilt, precum tatăl pe care nu l-a cunoscut, avea un apetit pentru cheltuirea banilor. Marea avere a familiei este, în mare parte, dusă. În 2014, Cooper îi smărturisea realizatorului radio Howard Stern că „mama mi-a spus în mod explicit că nu există niciun fond, nimic de acest fel”. La moartea sa, în iunie 2021, Stan ar fi moștenit apartamentul ei din Manhattan, iar Cooper restul proprietăților mamei sale, estimată la cel puțin 1,5 milioane de dolari.

Gloria a lucrat din greu să își lase amprenta asupra lumii. „Voia cu disperare să locuiască într-o casă cu un gărduleț alb și să aibă o familie, copii, acel gen de stabilitate. Adevărul este, însă, că atunci când le-a avut pe toate, a fost insuficient”. Acea determinare de a-și crea un nume i-a adus Gloriei Vanderbilt o lungă listă de cariere – unele dintre ele mai de succes decât altele. La 30 de ani, a hotărât să se dedice actoriei, obținând roluri mici în mai multe piese – inclusiv în „Time of Your Life” pe Broadway – dar și în show-uri TV. Apoi, ea s-a implicat în modă, fiind deseori creditată cu titlul de primul designer de jeans din lume.

©EVELYN FLORET/ LIFE COLLECTION/ GETTY IMAGES

Vanderbilt a obținut o licență și apoi și-a vândut numele către conglomeratul de fashion Murjani Corporation. Blugii ei de autor au transformat-o într-un fashion icon după lansarea acestora din 1976.

La 33 de ani, a apărut în portofoliul celor mai frumoase femei din lume al fotografului Richard Avedon. În 1957, Avedon spunea despre ea: “Gloria Vanderbilt are un răspuns de hârtie de turnesol la lumea din jurul ei. Capabilă de o simplitate obsedantă, ea poate înflori ca un mic trandafir întunecat sub stimulul unei inspirații, al unei priviri sau al unei idei.” Iar în 1978, întărea: “Gloria nu e mereu frumoasă, dar când i-ai sedus imaginația, devine cea mai frumoasă din lume.”

În același an, 1976, în care și-a lansat linia de blugi, a încetat să mai poarte Mainbocher și și-a creat propriul stil cu ajutorul designerului Adolpho, care spunea: „Gloria este divin de inventivă; ea m-a inspirat”. Ea combina lucruri precum vesta aurie din lamé a lui Adolpho și pantalonii tip harem cu o cămașă cu volane și orna totul cu o mulțime de bijuterii false.”

1969

1969

Alte creații de-ale ei. 

Piesele de îmbrăcăminte au devenit atât de populare, încât Cooper și fratele său au conceput un joc în care contorizau numărul de „Gloria” observat pe etichetele de pe hainele oamenilor. Gloria a mai avut încă o linie de fashion, una de parfumuri cu L’Oréal, iar mai apoi a devenit cunoscută ca pictoriță, având câteva expoziții de succes.

Acestea au fost eforturi, crede Cooper, de a ascunde scandalul care a introdus-o în atenția lumii. Eforturi de „a vrea să realizeze ceva și de a nu fi definită de un eveniment”.

Gloria Vanderbilt s-a stins din viață pe 17 iunie 2019, în Manhattan, New York. Avea 95 de ani împliniți în februarie.

Traducerea și adaptarea, Antonio Robitu

Citiţi şi

Marlene Engelhorn, milionara care cere “Taxați-i pe bogați!”, și-a redistribuit moștenirea de 25 de milioane de euro

Rochia în care Diana a dansat cu John Travolta, din nou la licitație

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.