Meseria sufletului meu este de a-mi proteja inima în cel mai puternic mod posibil, de a o ajuta să trăiască în această lume, nu pentru o iubire de rând, una de vară sau una fără noimă, ci pentru acea mare și definitivă iubire, trăită dincolo de Porţile Fericirii. De a o alina atunci când suspină, de a o înveli, atunci când îi e frig, de a o încuraja, când îi e teamă, de a o îmbăta cu speranţă, îmbrăţişând-o, într-o cădere.
Există în viaţa mea bucăţi de timp care nu seamănă cu nimic din ce am trăit până atunci. Sunt ore lungi şi adânci, momente intense, clipe al căror ritm se schimbă şi se înalță peste toate regulile, fărâme de iubire în fărâme de cuvinte, bătăi de inimă bucuroasă.
Amintirile mele dintr-un astfel de timp au în ele parfum de legendă şi de vis trăit cu ochii deschişi, un curcubeu ce îşi schimbă culorile în timp şi spaţiu. Şi pun la un loc parfumul, legenda şi culoarea, le închid într-un glob de cristal numai al nostru.
Îmi doresc cu ardoare ca în viaţa mea să fie cald şi să se facă răcoare. Să fie răcoare şi să se schimbe-n cald. Să plâng, apoi să tac, să sper, să râd. Să-mi ating obrazul răcorit şi să nu simt lacrima. Să te iubesc, să te iubesc mai mult…
… Să ştiu că există şi în viaţa ta ore lungi şi adânci, adevăruri înalte, momente care valorează cât ani întregi, bătăi de inimă bucuroasă, pe care le strângi în globul nostru de cristal.
Ştiu sigur că doar sufletul meu îmi poate convinge la un moment dat inima să viseze frumos şi să zâmbească în vis, dându-şi seama că e de fapt… realitatea din globul nostru de cristal.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
