Să lăsăm o clipă elitele globale și șerpilienii intergalactici și să mai privim și către urmele trecerii gloatelor pe planeta pământ.
Nu știu dacă ați remarcat, dar subzistăm în vremea tiraniei gloatei. Totul este astăzi pentru și despre gloată. Muzica: pe gustul gloatei. Filmele: să placă gloatei. Rețelele sociale: merg către gloată. Ceea ce înseamnă că aici vor fi abolite mai devreme sau mai târziu (dar mai degrabă mai devreme): rațiunea, spiritul critic și chiar vorbirea articulată. “Content” pentru gloată. Afacerile: rezistă doar atâta timp cât gustă gloata.
Politica: nu poți să faci nimic înainte să seduci gloata, să îi torni în urechi laptele și mierea. Și, în fond, nici nu poți face vreo reformă, fiindcă ar afecta gloata însăși, care grabnic ar sări dindărăt în sus. Iar vremea revoluțiilor s-a dus și ea.
Internetul: e pentru porno și pentru gloată. Monetizarea vine acolo unde e gloată. Iar gloata se bălăcește ca porcu-n noroi, ca vlahu-n irelevanță, confirmarea clișeului și hâtz.
Învățământul de masă a reușit scoată analfabeți pe bandă rulantă, să prăbușească încrederea în știință și să ne dea guru care să ne frece ridichea cu brânca ursului care vindecă și cancerul și negii.
Gloata e peste tot. Și, paradoxul e complet: nu mai există produse pop excepționale, așa cum au existat pe pământ în ultimele decenii ale secolului XX (categoric, cele mai bune decenii pentru arta populară). Nu mai există, fiindcă nu mai există filtre. Hiperdemocrația noastră digitală originală nu cerne decât într-o singură direcție: ce gâdilă plăcut nimicul din capul comun al gloatei, ce îi satisface prejudecățile și tot așa.
De acum, valoarea o mai găsești pitită prin nișă, căci gloata trage totul în jos, niciodată n-au trăit mai mulți proști în același timp pe pământ, niciodată n-au mai muncit atâția oameni cu cap ca să mulțumească gloata, să îi satisfacă toate capriciile, să o mângâie pe capul din care a fost evacuată gândirea. Și niciodată n-a fost mediocritatea mai apropiată de imbecilitate pură și dură.
Și toate acestea în numele zeului absolut al timpului nostru – profitul, dragul de el. Iar când se va prăbuși toată șandramaua, bila noastră albastră, gloata va clama desigur inocența și de vină vor fi elitele globale și șerpilienii intergalactici. Abia secolul XXI este secolul de maturitate al gloatei în istorie, după preludiul din prima jumătate a secolului XX, când umanitatea a sfârșit în abatoare și camere de gazare.
Cel mai important eveniment istoric din timpul acesta este revoluția tehnologică. Globalizarea care o însoțește generează reacții în lanț: de exemplu, noi românii ne vrem secolul XIX înapoi, de parcă am fi ieșit vreodată din el. Războiul de la granițe e doar un detaliu. Războiul era deja de multă vreme în noi. Iar gloata, fiind gloată, își face iluzii și consumă nutrețul timpului prezent fără memorie și fără alt viitor decât lungul mutilat al nasului.
Și fiindcă acesta este secolul gloatelor, măcar ne putem consola cu ideea că va fi și ultimul din ceea ce a fost istoria sapienșilor, o poveste destul de tristă și caraghioasă.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy!🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
