În ciuda renumelui, a notorietăţii organizatorilor care ştiu să aducă laolaltă nume mari de la Hollywood şi pelicule de autor, în ciuda acoperirii mediatice impresionante – 4800 de jurnalişti au fost acreditaţi pentru această ediţie – recesiunea se face simţită şi la Cannes, chiar dacă nu se vede pe blitzurile aparatelor de fotografiat îndreptate spre covorul roşu. Asemenea economiei europene, care se confruntă cu politici de austeritate bugetară, şi lumea filmului suferă.
„Se stâng mulţi nori deasupra finanţării cinematografice la nivel global” a declarat pentru AFP Eric Garandeau, preşedinte al Centrului Naţional al Cinematografiei din Franţa. Cu toate acestea, festivalul de la Cannes ne-a obişnuit cu un covor roşu strălucitor plin de staruri şi anul acesta nu se va abate de la regulă. Pe croazetă sunt aşteptate numeroase staruri din industria cinematografiei, începând cu preşedintele juriului celei de-a 66-a ediţii, Steven Spielberg. Alături de el vor sta Cristian Mungiu şi Ang Lee, ambii cu un Palme d’Or în palmares, dar şi Nicole Kidman şi Christoph Waltz. Cinefilii vor fi răsfăţaţi cu peste 70 de pelicule, dintre care 20 încluse în competiţia oficială, iar pe covorul roşu lung de 60 de metri se vor perinda până pe 26 mai, nume mari, precum Leonardo DiCaprio, Robert Redford sau Marion Cotillard. Cât durează festivalul, populaţia din Cannes se triplează, ajungând la peste 200 de mii de oameni.
Anul acesta, şase filme franceze, unul italian şi altul olandez sunt incluse în competiţie. Spania, altădată abonată la Cannes, lipseşte. „Nu putem stabili o relaţie de tip cauză-efect între criză şi capacitatea de a produce opere artistice. Dar atunci când contextul economic e atât de dificil, o întreagă tradiţie a unei meserii e reconsiderată”, crede Laurent Creton, director al Institutului de cercetare în domeniul cinematografiei şi audiovizualului. Printre cele mai atinse de recesiune, cinematografia spaniolă şi-a văzut bugetele micşorate de la 123 de milioane de euro în 2010 la numai 55 de milioane anul acesta. În plus, TVA-ul pentru biletele la cinema a crescut de la 8% la 21%, iar numărul spectatorilor a scăzut. Multe proiecte sunt paralizate şi, în lipsa unor surse noi de venit, nu doar spaniolii vor avea de pierdut, ci şi industria cinematografică mondială.
Nici Italia nu stă mai bine. Fondurile publice pentru cea de-a şaptea artă au fost reduse considerabil. Germanii au şi ei de ce se plânge, după ce finanţările au tot fost reduse, iar Bettina Reitz, responsabilă cu programele televizate ale Bayerischer Rundfunk (postul public bavarez) a declarat că în viitor „nu vor exista mai multe, ci mai degrabă mult mai puţine proiecte cinematografice.” În comparaţie, Franţa se poate considera privilegiată, deşi Centrul Naţional al Cinematografiei a strâns centura şi a trimis guvernului un cec de 150 de milioane de euro anul trecut, cerându-i să participe la efortul bugetar impus pentru a face faţă recesiunii.
Citiţi şi
Decât fericită la Costinești, mai bine în depresie la Monaco
Andaluzia. Sufletul geometric al Spaniei
Aceste fotografii, aceste momente în timp…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
