Generația mea

30 January 2018

„Eh, ești tânără, ai toată viața înainte!” Urăsc vorba ăsta. Și când o spun, o spun în cunoștință de cauză, știind că ura e cel mai urât sentiment, cel mai puțin nobil, cel deloc acceptat de oamenii inteligenți. Îl urăsc pentru că generația mea e bătrână.

Generația mea moare la douăzeci și unu de ani în Colectiv, în flăcări, la douăzeci și doi de ani are o criză de paralizie și face un RMN cerebral, la douăzeci și trei de ani i se descoperă un nodul la sân și intră în comă la douăzeci și patru de ani, în anul cinci de medicină cu zece pe linie. La treizeci de ani nu-și găsește iubirea, căci a fugit după bani și carieră, pentru că societatea „spune” să faci asta, nu știe să construiască relații și nici să mai creadă în oameni, pentru că-s toți „răi și dezumanizați”, la treizeci și trei de ani pierde două sarcini, iar la treizeci și cinci de ani nu mai poate face copii.

femeie tristete durere

Generația mea plânge că-și lasă familia în România și pleacă să muncească orice în străinătate, pentru a-și duce traiul, după ce a terminat două facultăți, două masterate și un doctorat, fără plagiat.

I se reproșează că e nesimțită, doar pentru că e generația „tânără” —nu spun că nu avem și noi prost-crescuții noștri— și își vopsește părul verde pentru a trece peste traume, sau așa crede.

Generația mea are mari probleme de personalitate pentru că a crescut în „familia tradițională” și este fie handicapată emoțional, fie agresivă, fie neîncrezătoare în propriile-i forțe.

Și plânge în pumni pentru că nu are timp să doarmă sau să-și asculte inima. Apoi corpul cedează, după ce a tras atâtea semnale de alarmă. Și uite așa, generația mea este „baba-fată mare”.

Notițe asupra textului:

Substantivul „generația” este personalizat, este o ea, cât se poate de umană. Având în vedere că e o EA, nu se aplică regula generalizărilor, chiar dacă la prima citire pare un text aruncat într-o doară.

Orice asemănare cu realitatea este o iluzie. Orice părere total subiectivă și individualizată este inaplicabilă acestor rânduri.

Guest post by Ștefania Minia

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

“Știi tu…”

Prostia omenească și prostia românească

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro