„Eh, ești tânără, ai toată viața înainte!” Urăsc vorba ăsta. Și când o spun, o spun în cunoștință de cauză, știind că ura e cel mai urât sentiment, cel mai puțin nobil, cel deloc acceptat de oamenii inteligenți. Îl urăsc pentru că generația mea e bătrână.
Generația mea moare la douăzeci și unu de ani în Colectiv, în flăcări, la douăzeci și doi de ani are o criză de paralizie și face un RMN cerebral, la douăzeci și trei de ani i se descoperă un nodul la sân și intră în comă la douăzeci și patru de ani, în anul cinci de medicină cu zece pe linie. La treizeci de ani nu-și găsește iubirea, căci a fugit după bani și carieră, pentru că societatea „spune” să faci asta, nu știe să construiască relații și nici să mai creadă în oameni, pentru că-s toți „răi și dezumanizați”, la treizeci și trei de ani pierde două sarcini, iar la treizeci și cinci de ani nu mai poate face copii.
Generația mea plânge că-și lasă familia în România și pleacă să muncească orice în străinătate, pentru a-și duce traiul, după ce a terminat două facultăți, două masterate și un doctorat, fără plagiat.
I se reproșează că e nesimțită, doar pentru că e generația „tânără” —nu spun că nu avem și noi prost-crescuții noștri— și își vopsește părul verde pentru a trece peste traume, sau așa crede.
Generația mea are mari probleme de personalitate pentru că a crescut în „familia tradițională” și este fie handicapată emoțional, fie agresivă, fie neîncrezătoare în propriile-i forțe.
Și plânge în pumni pentru că nu are timp să doarmă sau să-și asculte inima. Apoi corpul cedează, după ce a tras atâtea semnale de alarmă. Și uite așa, generația mea este „baba-fată mare”.
Notițe asupra textului:
Substantivul „generația” este personalizat, este o ea, cât se poate de umană. Având în vedere că e o EA, nu se aplică regula generalizărilor, chiar dacă la prima citire pare un text aruncat într-o doară.
Orice asemănare cu realitatea este o iluzie. Orice părere total subiectivă și individualizată este inaplicabilă acestor rânduri.
Guest post by Ștefania Minia
Și tu poți scrie pe Catchy!
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.