Queen – Galileo Galileo (Bohemian Rhapsody)
10 lucruri neștiute despre opera Bohemian Rhapsody, aici.
Galileo Galilei, savantul renascentist care a înfruntat Inchiziția, s-a născut pe 15 februarie 1564 și a murit pe 8 ianuarie 1642.
“În iulie 1609, Galileo a aflat despre invenția telescopului, iar în curând și-a fabricat singur unul. A descoperit că Luna nu era plată și nici nu avea suprafața netedă, ci că este o sferă cu munți și cratere. A descoperit că Venus are mai multe faze, la fel ca Luna, demonstrând astfel că planeta se rotește în jurul Soarelui. A descoperit și că Jupiter are propriii lui sateliți, care se învârt în jurul său, nu în jurul Pământului – încă o dovadă că teoria geocentrică – potrivit căreia corpurile cerești se învârt în jurul planetei noastre – nu este corectă.
Din cauza acestor teorii, Galileo Galilei a intrat în atenția Inchiziției, care considera teoria lui Copernicus ca fiind eretică. În 1616, lui Galilei i s-a ordonat să nu predea și să nu apere în niciun fel această teorie, ordin pe care savantul l-a respectat timp de șapte ani – parțial pentru a nu-și complica situația, parțial pentru că era un catolic fidel.”
Încă un episod despre fabuloasa lui minte și descoperirea care a pavat drumul altor oameni de știință până la telescopul Hubble și James Webb.
Pe 8 august 1609, senatul Veneției examinează telescopul lui Galileo Galilei. Iată povestea:
“În 1609, Galileo Galilei a auzit că la o expoziţie din Veneţia fusese prezentată o nouă invenţie. Era vorba despre un „tub optic” care apropia corpurile aflate la distanţă. Galilei a hotărât să reinventeze un astfel de instrument şi curând a reuşit. În următoarele luni, el a făcut unele dintre cele mai importante descoperiri din istoria astronomiei. Prin observaţiile sale, a stabilit că sistemul lui Copernic este conform cu realitatea. (Și nu citatul din Biblie: “𝐒𝐨𝐚𝐫𝐞𝐥𝐞 𝐫𝐚̆𝐬𝐚𝐫𝐞, 𝐚𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐬̦𝐢 𝐚𝐥𝐞𝐚𝐫𝐠𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐧𝐨𝐮 𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐥𝐨𝐜𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐚 𝐫𝐚̆𝐬𝐚̆𝐫𝐢𝐭”.)
El a studiat craterele şi munţii de pe Lună şi a fost surprins de asemănarea dintre suprafaţa acesteia şi cea a Pământului. De asemenea, a sesizat că partea întunecată a lunii era uşor luminată de Pământ – fenomenul este cunoscut sub numele de „Earthshine”, adică reflectarea luminii terestre în zona întunecată a Lunii. A demonstrat astfel că Pământul „străluceşte” la fel ca celelalte planete şi a dedus că trebuie să fie vorba de reflexia luminii solare.
Notițele și desenele savantului.
Direcţionându-şi telescopul spre planete, Galilei a descoperit că, spre deosebire de stele, care se văd ca nişte puncte, primele apar sub formă de discuri sau, ca în cazul lui Venus, ca o semilună. Constatarea l-a convins că stelele se afla mult mai departe de Pământ decât planetele. Pe de altă parte, telescopul l-a ajutat să afle că arhicunoscuta Cale Lactee este formată dintr-un mare număr de aglomerări de puzderie de stele.
Observând planeta Jupiter, a decoperit că aceasta este înconjurată de patru „stele” (pe vremea aceea stelele fixe, ca şi planetele, erau denumite simplu stele). El le-a spus luni, dar noi le cunoaştem sub numele de Stelele Medici, numite astfel în onoarea familei Medici, conducătoarea Florenţei. Galilei le-a urmărit mişcările şi a ajuns la concluzia că ele înconjurau planeta, rotindu-se în aceeaşi direcţie cu luna. Descoperirea a fost importantă fiindcă ea a arătat că sistemul Pământ – Lună nu este unica anomalie, ceea ce mulţi oameni o socoteau ca o obiecţie la sistemul lui Copernic.
Vizionarul Galileo, numit de Einstein drept părintele științei moderne
La 7 ianuarie 1610, Galileo a observat cu telescopul său ceea ce era descris la acea vreme ca „trei stele fixe, totalmente invizibile prin micimea lor”, toate apropiate de Jupiter, aflate pe o linie dreaptă cu acesta. Observațiile din nopțile ulterioare au arătat că pozițiile acestor „stele” în raport cu Jupiter se modifică într-un fel ce nu putea fi explicat dacă ar fi fost considerate stele fixe. La 10 ianuarie, Galileo a observat că una dintre ele a dispărut, observație explicată de el prin faptul că ea se află în spatele lui Jupiter. În câteva zile, el a concluzionat că ele toate se roteau în jurul lui Jupiter. El descoperise trei dintre cei mai mari patru sateliți naturali ai lui Jupiter: Io, Europa și Callisto. El l-a descoperit și pe al patrulea, Ganymede la 13 ianuarie. Galileo a denumit cei patru sateliți descoperiți stelele mediceene, în cinstea viitorului său patron, Cosimo al II-lea de’ Medici, Mare Duce de Toscana, și în cinstea celor trei frați ai săi. Astronomii de mai târziu le-au schimbat numele în sateliții galileeni în cinstea lui Galileo.
Cea mai puternică dovadă a valabilităţii sistemului lui Copernic a rezultat din observaţiile făcute de Galilei asupra fazelor lui Venus. Nu numai că a lămurit astfel faptul că Venus reflecta lumina Soarelui, nefiind ea însăşi o sursă de lumină, dar a înlesnit şi cunoaşterea unui fenomen deosebit: Venus îşi schimba dimensiunea odată cu faza. Astfel, când planeta era vizibilă ca un disc complet, era foarte mică, în timp ce, atunci când arăta ca o luna nouă, foarte subţire, diametrul său aparent creştea. Aşa ceva nu se putea explica decât acceptând ideea că Venus se roteşte în jurul Soarelui. În final, observând deplasările petelor solare, Galilei a demonstrat că şi Soarele se roteşte.”
sursa: Allexander Hellemans, Bryan Bunch – Istoria descoperirilor științifice, Trad: Diana Constantinescu, Ed. Orizonturi, București
Dacă aveți timp, merită să vă împrospătați memoria despre viața acestui fenomenal italian. 🙂
Citiţi şi
