În marginea unei cărți – Gabo: Scrisori și amintiri. De Plinio Apuleyo Mendoza. Editura RAO. Traducere de Tudora Șandru Mehedinți.
Mi se face uneori, foarte des, dor de Gabo. I-am citit toate cărțile, de mai multe ori, i-am citit până și cărțile pe care nu le-a scris, dar le-ar fi putut scrie. Le-am visat de nenumărate ori, capitole întregi, născute din memoriile sale. Câtă literatură era încă în viața lui Gabo!
De aceea am citit cartea acestui domn Mendoza, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Gabo, într-o extraordinară stare de fericire și cu o teribilă poftă de dans.
(Plaza & Janés, Barcelona, 2000)
L-am regăsit aici pe Gabo tânăr. Cei doi s-au cunoscut în Columbia, s-au regăsit la Paris și au traversat împreună Europa de Est (fără România) și mai târziu viața toată.
Cel mai mult m-a înduioșat nu acel Gabo îmburghezit dedat șampaniei scumpe, ci acel Gabo mort de foame, despre care nu știa nimeni (în afară de el) ce comoară poartă prin timp și spațiu.
Acel Gabo, de dinainte de Garcia Marquez. Acel Gabo care avea cu el pretutindeni lumea minunată din Macondo, lumea copilăriei sale fantastice.
Nu mulți scriitori înțeleg ce scriu. Gabo însă înțelegea. Despre “Un veac de singurătate”, care a primit un milion de interpretări, toate greșite, autorul spunea așa: “Am vrut doar să las o mărturie poetică și plină de înțelegere despre lumea copilăriei mele petrecute într-o casă mare și tristă, cu o soră care mânca pământ și o bunică oarbă care ghicea viitorul în apa stătută și nenumărate rude numite toate la fel, care n-au făcut niciodată deosebirea între fericire și demență și nu și-au pierdut în veci candoarea. Este ceea ce înțeleg eu printr-un lung poem al vieții de zi cu zi.”
Gabriel García Márquez și Plinio Apuleyo Mendoza
(París, 1981)
Există o secvență în amintirile domnului Mendoza. E cu Gabo la Paris și acesta din urmă vede pentru prima dată zăpadă și redevine, pe loc, copil și începe să danseze în zăpada aceea, care cădea din cerul Parisului peste oameni, prin timp, pentru totdeauna.
Și atunci l-am văzut aievea pe Gabo și am fost fericit și sunt și acum.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Cine ți-a spus că trebuie să te dezbraci ca să faci dragoste?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
