Pe acorduri de vioară, Gabi Stănescu își pregătește instrumentul pentru un concert, sorbind din cafea cu atenție concentrată, vorbind despre femei și frumos și cum cele două se împletesc atât de bine în viața bărbatului și mai ales a artistului în căutarea unei vieți trăite sub semnul frumosului.
Când vorbim de artă, de frumos putem exclude femeile, din această enumerație?
Nu există artă fără femei. Nu există nicio formă de artă în absența femeii. Cred că această revelație, deloc timpuriu, este temelia și crezul unui artist ce caută cu sinceritate formele de manifestare ale frumosului în realitatea de zi cu zi. Cum putem noi oare să ne gândim să excludem jumătatea noastră din această enumerație. Singurătatea este o condiție a artei, dar nu un modus vivendi pentru artist. Femeile sunt tot ceea ce firescul ar vrea să ne spună prin rațiune și nu poate decât să ni-l înfățișeze sub forma unei revelații ce continuă să ne sporească taina vieții.
Ele înmagazinează și cea mai frumoasă idee despre noi înșine, despre noi, bărbații, și ne-o proiectează permanent pe treptele vieții. Fericirea o găsește cel ce pășește pe această traiectorie fără să știe că cea care îl iubește i le-a pus demult acolo pe un făgaș bine țintuit și ticluit. Există și o artă de trai frumos, din care femeile dețin cea mai importantă partitură și anume cea a destinului croșetat de frumos.
Vorbeai de manifestarea frumosului în viața de zi cu zi. Descrie te rog acest proces!
Vioara este instrumentul prin care mă pun în contact cu manifestarea frumosului în viață. Mulți vorbesc despre relaxare, când ar trebui să vorbească de liniște, de pace, de o stare sufletească de împlinire și nu de o stare de confort ce survine în urma unei oboseli îndelungate, cronice. Ce să mai vorbim despre frumos când mulți artiști sunt tot timpul obosiți, de parcă ar presta continuu pe altarul creației fără încetare.
În realitate, nu există artiști obosiți, ci doar artiști vlăguiți. Lipsa de vlagă vine după un supliciu sufletesc care necesită odihnă.
Oboseala este doar un truc prin care lenea intră prin efracție în intimitatea artistului și-l condamnă la nimic în definitiv. Vioara îmi amintește în permanență că sunt viu și am o misiune, un crez, iar acestea amândouă, îmbinate, conlucrează la un act artistic izbutit, ca trăire, și bineînțeles, tehnic.
Pe scenă îmi amintesc de mine și mai ales de visurile cu care mi-am construit existența, de acele alese visuri cu care sper că voi face în continuare o figură culturală reușită, ce emană frumosul pe scenă și ajută astfel la manifestarea frumosului în lume. Vioara pentru mine este un instrument așa cum sunt eu pentru manifestarea frumosului în lume. Femeile sunt notele invizibile ce ne înalță și ne ajută să trăim pe deplin, luând din realitate elementele cele mai neasemuite ce ne promit un destin condus de frumos, de eleganță, de pace. Pentru ele nu avem asemuire și nici nu ar fi bine să căutăm comparații unicității vieții.
Știați că frumosul se ascunde de oameni? Există o povestioră bulgară prin care un hapsân artist culege brutal din viață doar tot ceea ce este material, averi, mătăsuri, aur și ajunge la un moment dat să răspundă pentru tot ceea ce a făcut și este întrebat dacă în viața sa s-a bucurat de tot ceea ce a primit. Hapsânul înșiră tot ceea ce a acumulat, tot ceea ce a adunat de pe la alții și prin cinste și prin necinste, însă cel ce punea întrebările rămânea neînduplecat de această enumerație și mai ales tristețea îl cuprindea pe măsură ce hapsânul tot povestea. Răspunsul său la spusele hapsânului a fost simplu: „Nu te-ai bucurat de nimic toată viață, de nimic frumos”. Așa sunt mulți cei care nu se bucură de frumosul din viață și ajung doar să acumuleze, fără să se debaraseze de nimicul ce-i așteaptă. Sunt mulți hapsâni printre noi.
Cum se ascunde frumosul?
Prin artă, în primul rând. Este principala sa calitate, dacă e să vorbim la figurat cumva. Frumos se ascunde căci sunt mulți hapsâni ce îl pot fura și astfel el nu mai ajunge și la alții. Practic, cred că învățătura cu hapsânul este că frumosul rămâne pentru toată lumea ceva special, unic, indivizibil, acesta ar fi cuvântul, care produce bucurie celui ce vede. Până la urmă, nu știm ce e frumosul, dar îl recunoaștem când îl vedem.
Femeile sunt adeseori ascunse bărbaților. Cu o pereche de ochi potriviți le putem zări sau atrage. Unii cu un zâmbet fermecător, alții cu cuvântul, unii cu vioara. Fiecare cu ceea ce l-a înzestrat natura. Trebuie doar să nu fi hapsân pentru a putea fi fericit, fie că vorbim despre muzică, viață sau femei.
Gabi Stănescu, violonist recunoscut pe marile scene naționale și internaționale, a colaborat cu importante instituții muzicale românești. Pe lângă pasiunea pentru vioară, acesta este atras și de muzica de jazz, având numeroase colaborări cu mai mulți artiști internaționali, printre care Nigel Kennedy și EdvinMarton.
Mai multe detalii despre proiectele sale se găsesc pe pagina sa oficială și pe pagina oficială a unui nou proiect inedit în colaborare cu actorul Alexandru Pribeagu – ce poartă denumirea The Fly.ink – Metamorfoza.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Stilul de viață Friluftsliv și câteva imaginare expresii norvegiene pentru stări reale (UMOR!)
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
