Există acest Popescu. Există într-o societate cu retard istoric sever și cu retard moral și mai sever, fără memorie și fără orizont. Un asemenea Popescu primar în – să zicem – Copenhaga este de neînchipuit. El este însă pe măsura vlahilor.
Dar el, Popescu ăsta, există și nu putem face abstracție de acest fapt.
Și-a însușit numele lui Piedone și l-a târât în derizoriu. Și-a făcut școala în viteză, după revoluție. N-avea nici liceul și sunt încredințat că acolo era nivelul său real – nu trece de o dictare de clasa a doua la o învățătoare mai exigentă nici pregătit de Oppenheimer. Insuficient. Dar insuficient cu strigături, cum le place vlahilor.
Pentru vlahii din două sectoare ale capitalei vlahilor n-a fost o problemă că și-a făcut școala cum și-a făcut-o. N-a fost o problemă nici măcar că și-a luat pe scurtătură până și carnetul de conducere. Ce să-l pui pe Popescu să conducă? Nici tricicleta nu poate, că se rupe sărăcuța.
N-a fost o problemă că sectorul 4 devenise un muzeu în aer liber dedicat kitsch-ului. N-a fost o problemă nici măcar că instituționalizarea corupției în sectorul condus de acest Popescu a dus la tragedia din clubul Colectiv. Vlahii, în oglindă cu “justiția” emanată de ei, au ajuns la concluzia că fapta nu există și oamenii aceia și-au dat, pesemne, foc singuri și ar fi bine să-i stingă cu un jet la vot.
Neobrăzarea este în cazul acestui Popescu pe măsura pântecului. A candidat la sectorul 5 și a fost ales și acum se pregătește să facă din paradisiacul sector o Coree de Nord și să o lase în familie – fiului, Piedone Junior.
Popescu ăsta, imun la ridicol, s-a remarcat alergând babele prin piețe, urlând la ele că fură la cântar, în timp ce el își dubla gușa și bunurile materiale.
La fel ca atâtea produse toxice din “democrația” de la vlahi este tot creația turnătorului Felix Voiculescu.
Într-o lume normală, acest Popescu, siluind electoral Biblia și cu funia de usturoi atârnată de gât, era cel mult parcagiu.
Dar vlahii se lasă seduși de discursurile șarlatanilor, adoră kitsch-ul, se bălăcesc în grotesc, iubesc abjecția și au un apetit extraordinar când vine vorba de a lua decizii ca să se aleagă praful și pulberea de tot.
După treizeci și cinci de ani de “democrație” să vii în capitală cu acest Popescu arată clar că vlahii au trăit degeaba în libertate. N-au înțeles nimic din ea și caută, ca gândacii, când aprinzi brusc lumina, să se întoarcă în întuneric. În fundătura Popescu.
În lumea veche, cunoscută, a celor fără școală, fără minte pusă la treabă, fără inimă, fără obraz și fără coloană, ridicați în piramida trebuințelor prin gargară, tupeu, vrăjeală. În paradisul găinarilor, combinagiilor, bombardierilor.
Asta cântă “Piedone” – dulcele cântec de sirenă al impostorilor. Cum să-i reziste vlahii, care se știe, din ultimele mii de ani de istorie, pe ce fundament moral stau?
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Iar la zi de sărbătoare, nimicul cu moț
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
