“Tiffany’s! Cartier! Talk to me, Harry Winston, tell me all about it!”, cânta Marilyn Monroe celebra melodie “Diamonds are a Girl’s Best Friend”, în rolul senzualei Lorelei Lee, femeia iubitoare de diamante. În lumea de pe ecrane, cele câteva extrem de selecte case de bijuterii aveau o imagine legendară pe care nimeni nu le-o putea clinti ori înlocui. Dincolo de lumea imaginară a Hollywood-ului, preferinţele erau altele. Starurile şi femeile din înalta societate voiau fantezie! Visau culori, forme provocatoare, extravagante. În special când era vorba de bijuterii.. Le-a fost oferită opulent, personal şi creativ de Fulco Santostefano, marchiz de Murata la Cerda, duce de Verdura. Artistocratul devenit artist al bijuteriilor.
Bijuterie Verdura
Născut în 1898, în Sicilia, într-o familie al cărei arbore genealogic ajungea la regele Franţei Ludovic al IX-lea, Fulco a crescut sub soarele sicilian, la casa bunicii lui în apropiere de Palermo. A fost văr cu Giuseppe di Lampedusa, autorului romanului “Ghepardul”, în care este descrisă familia lui excentrică, aristocrată, artistică.
Porneşte de la pasiunea pentru desen, pătrunde în lumea designerilor vestimentari şi ajunge acolo unde l-a dus talentul, inspiraţia şi relaţiile necesare: în elita designerilor de bijuterii. Compozitorul Cole Porter şi soţia lui, Linda, îl adorau pe Fulco cu mult înainte de a fi celebru. Ei au fost cei care, la o petrecere în Veneţia, în 1925, i l-au prezentat pe Fulco lui Coco Chanel.
Ea era deja faimoasă, el era un nonconformist care a impresionat-o pe sofisticata Coco. Îl aduce cu ea la Paris şi încep o colaborare de opt ani. Îl angajează ca designer vestimentar, dar curând devine designer de bijuterii, după ce Chanel vede unde este adevărata lui valoare.
Ducele de Verdura şi Coco Chanel
Începe să creeze în stilul ce avea să-i definească arta: bijuterii mari, deloc discrete, cu o preferinţă pentru aur, pietre imense în culori strălucitoare, cu un gust pentru modele inspirate din natură, animale, flori, scoici, turmaline şi diamante, sute de carate de acvamarine în coliere excentrice, irezistibile.
Modele total diferite faţă de ceea ce ofereau clasicele case de bijuterii, în stilul vremii, care însemna platină şi diamante, e adevărat în tonuri delicate, de alb cu alb, dar monotone. Verdura s-a inspirat din grădinile copilăriei siciliene sau din ornamentele rococo văzute într-un palazzo italian şi a adus nota care lipsea celorlaţi: îndrăzneala de a ieşi din tipar.
Chanel este atât de încântată de creaţiile lui stridente încât îi cere să-i prelucreze o parte din bijuteriile primite de la foşti iubiţi şi admiratori.
Celebra brăţară cu modelul crucii malteze
În 1934, Verdura pleacă la New York, unde creează pentru Chanel una din piesele simbol: brăţara de tip manşetă, cu o cruce malteză, oferită lui Coco de marele duce Dimitri al Rusiei. Crucea malteză a devenit de atunci unul din motivele des folosite.
În New York îl cunoaşte pe bijutierul Paul Flato, cu care a lucrat înainte a-şi deschide acolo, în 1939, propriul lui magazin, tot cu spirjinul financiar al vechiului şi bunului prieten şi admirator, Cole Porter. Pentru el, un aristocrat şi un designer excelent, acesta este momentul în care devine bijutierul şi, mai mult de atât, prietenul înaltei societăţi americane.
“Era inteligent, charismatic, cultivat, poate enigmatic din punct de vedere sexual, italian şi, mai presus de toate, un duce şi oricine era cineva în America acelor timpuri dorea să aibă o piesa făcută de Duce. Avea şi o relaţie specială cu clienţii săi: nu doar crea pentru ei, socializa cu ei, era în lumea lor”, îl descrie azi o specialistă în bijuterii.
Marlene Dietrich purtând bijuterii Verdura
În 1941, colaborează cu Salvador Dali la o colecţie de bijuterii şi creează pentru Cole Porter setul de butoni “Night and Day”, inspirat din popularul cântec al compozitorului.
În “The Philadelphia Story”, filmul din 1940, Katharine Hepburn poartă bijuterii Verdura; Joan Crawford şi Marlene Dietrich îl adoră, iar o brăţară pe care a creat-o special pentru Greta Garbo devine una din comorile ei cele mai preţioase, actriţa apărând în multe portrete cu această bijuterie.
Irene Dunne in diamonds, 1935
Cu cinci ani înainte de moarte, în 1973, Verdura îi vinde partenerului de afaceri partea pe care o deţinea, iar în 1985, întreaga companie este achiziţionată de omul de afaceri Ward Landrigan.
Acesta spunea că una dintre cele mai atractive caracteristici ale muncii lui Verdura era respingerea ideii de a produce în masă şi lipsa spiritului comercial ce se bazează pe marketing, publicitate. Verdura nu a fost niciodată interesat de publicitate.
Piesele lui nu erau făcute pentru a impresiona oamenii, ci doar pentru a le înfrumuseţa şi răsfăţa pe doamnele care le poartă.
O superbă bijuterie din diamante şi rubine, în formă de rodie
Broşele lucrate de el au forme de scoici ornate cu citrice, brăţările îmbrăcate în aur înflăcărat poartă monturi în formă de rodii, pandantivele din diamante şi ametiste prind contururi de zeităţi. Tot ceea ce, clasic, este imposibil de asociat cu bijuteriile. Pentru cine a dorit altceva, a adus strălucirea, culoarea, excentricitatea prin ultrasofisticate piese neo-baroce. Marea lui artă a fost aceea că fiecare bijuterie Verdura este originală, unică, fascinantă, și tocmai de aceea, una singură nu este niciodată de ajuns.
Citiţi şi
Bijuteriile de aur: o istorie de fascinație și putere
Un bărbat care poartă bijuterii e mai puțin bărbat? Nicidecum!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
