Fug de dragoste ca dracu’ de tămâie! Cum se apropie unul mai mult, cum stoooop… barieră! Ah, nu mă mai mulțumește nimic, copilăria e de vină!
Să mă îndrăgostesc? Mai bine îmi mai fac un tatuaj. Doare mai puțin și sunt sigură ca îl pot avea o veșnicie, asta dacă nu are de gând bunică-mea să îmi rupă mâna cu totul!
Măcar o dată în viață ați auzit expresia “Tu când te măriți?”. Ei, bine, eu o aud cam de 5 ani încoace. Singura frică a bunică-mii e să nu rămân fată bătrână. Bine, recunosc, mai are o frică! Să nu moară înainte de a mă vedea mireasă. În fiecare duminică se roagă la biserică pentru soarta mea: “Dă-i, Doamne, un băiat bun, că nu e fată rea!”.
Primul tatuaj l-am făcut acum trei ani. Bunică-mea încă speră că se va șterge. Crescută în perioada comunistă, a avut grija ca toată copilăria să mă îndoctrineze cu ideea marilor păcate: n-ai voie să fumezi, să bei, să preacurveşti şi, nu în ultimul rând, să te tatuezi! A rămas puțin șocată la vederea minunăției de pe braţul meu, dar sunt sigură că va găsi un plan B.
Aaa, nu v-am spus planul A?!
Planul A: dacă în viitorul apropiat nu am de gând să mă mărit, știe ea o mănăstire care cu siguranță mă va accepta. Așa că, băieți, HELP!
Încă mă crește, dacă aia vă întrebați. O știu “de când mă știu”. E eroul copilăriei mele (m-a salvat de la multe bătăi). Femeie simplă, de la țară, cu frică de Dumnezeu și mai ales de vocea satului. Cu o căsnicie nefericită și cu multe neajunsuri.
– “E rușine, maică, să fii femeie singură cu doi copii”. Veșnica ei replică în fața deznădejdii. Dacă ar ști mamaie cum sunt bărbații în ziua de astăzi… eheee.
S-a căsătorit la două săptămâni după ce l-a cunoscut pe Vasile, un fel de crai de Dorobanți din timpurile noastre. Marea lui iubire? Băutura, în cantități industriale. Singura ei mulțumire era că avea o casă, dar care nu compensa nici pe departe bătaia încasată. Motivele erau diverse: mâncarea nu avea sare sau îl admira în secret pe Sergiu Nicolaescu. Acum e liniștită.
Citiţi şi Cine vrea să crească fetiţe fericite?
Regretul ei cel mai mare e că nu a fost la școală. A învățat să citească şi să scrie singură (încă îl face pe “S” invers). Visează să îmi găsesc un soț inteligent și cu un job bun. Până acum nici un iubit nu a fost pe placul ei. Ba nu avea gânduri serioase, ba nu îi plăcea munca sau “se vede pe fața lui că nu e de tine”.
Nu vrea decat să fiu fericită, așa cum ea nu a putut fi niciodată. Avându-l pe bunică-miu drept exemplu de AȘA NU, am știut mereu de ce să mă feresc.
Dacă aș organiza un casting, ea ar fi singurul jurat. Dacă stau bine să mă gândesc, mănăstirea nu ar fi un loc așa rău. Oare primesc și d-ăștia “însemnați” ? Dar nu îmi fac griji, o rezolvă bunică-mea!
Guest post by Ana Maria
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ziua în care am divorțat de mama
Să-ți iubești destinul, chiar și când îți pare un dezastru
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
