Ne-am obişnuit cu “modele” proiectate de revistele glossy sau de emisiunile TV – un mediu necruţător – care selectează frumuseţea aceea de una la mie. Ten curat, păr lung şi viguros, siluete zvelte – totul într-un pachet pe care puţini îl pot deţine complet. Ne criticăm înverşunat în oglindă, până la nivelul la care o femeie frumoasă, de fapt, îşi spune că este urâtă.
Avem un arsenal de reparaţii tactice: coaforul. O culoare nouă de păr. O mână îngrijită. Un tratament cosmetic care face ca faţa să arate mult mai bine a doua zi. Mai mult sau mai puţin, fiecare femeie are ritualul ei de înfrumuseţare, de la o umbra de ruj la secvenţe mai lungi şi mai atente.
În paralel cu triumful chimiei în frumuseţe, cerem producătorilor de cosmetice să ne demonstreze eficienţa unui extract natural din vreo plantă miraculoasă şi proaspăt redescoperită. Dar, dacă nu vrem să ne acceptăm îmbătrânirea sau defectele care ne produc complexe, pentru că lumea în care trăim ne judecă, mai întâi, după aspect şi abia apoi după suflet şi minte, avem nevoie de soluţii.
Colega de birou remarcă cercănele care se desenează sub ochi. Tocmai am petrecut un weekend dormind şi ea ne spune ”arăți rău”. Urmele acneei care a devastat faţa la pubertate nu au nicio soluţie bazată pe gălbenele, propolis sau aloe vera. Pentru a salva obrajii, e momentul să intervina chimia farmaceutică și știința. Dincolo de limitele naturismului, mecanismele delicate care s-au perturbat în interiorul nostru au nevoie de reglaj prin terapie medicală şi consecvenţă terapeutică. Uneori, intervenţia este minima: petele de pe ten pot fi decolorate prin peeling, ridurile de expresie pot fi relaxate cu toxină botulinica, buzele pot fi mărite prin umplere cu acid hialuronic gelatinos. Toate aceste substanțe sunt cât se poate de naturale.
Acizii folositi pentru peeling sunt extraşi din fructe, toxina botulinică este produsă de o bacterie − Clostridium Botulinum − iar acid hyaluronic, precursor al colagenului, produce şi corpul nostru. Folosirea lor are, însă, o notă de frivolitate: curiozitatea de a încerca este contrabalansată de vinovăţie. Se dezbate pro si contra implantului cu gel coeziv în sâni. Tinere frumoase, care nu mai au răbdare să le creasca sânii cu vârsta, doresc ca acest detaliu să fie corectat rapid și fac presiuni asupra familiei îngrijorate, care evident nu înţelege problema. Mama ştie că bustul se va dezvolta treptat în viaţă, dupa una sau mai multe sarcini, dar fata reclamă că feminitatea ei, exprimată în talia subţire și sânii mult prea copilăreşti, este ştirbită. Ar trebui sa fim înzestrate cu atributele frumuseţii atunci când e cel mai important să ne definim.
Cultura frumusetii ţine şi de tradiţie. În Brazilia, Argentina şi alte ţări sud-americane, face parte deja din normalitate să corectezi pe cât poţi ceea ce nu ai de la natură. Așa se întâmplă că la majorat fetele primesc cadou dreptul la o operaţie estetică. Părinţii se împrumută la bancă şi fac hatârul fetei.
Nasul, urechile pot fi tăiate şi remodelate, sânii măriţi, buzele răsfrânte, chiar şi pomeţii pot fi ridicaţi. Dacă nu ai talie, o poţi dobândi prin lipoaspiraţie, dacă ai şolduri prea mari, ele pot fi remodelate. Aproape totul poate fi corectat. Frumuseţea cere timp şi bani. În urma intervenţiei estetice eşti aceeaşi persoană, doar cu o talie mai subţire sau cu decolteul mai senzual; dar cu aceleași probleme: serviciu, familie, iubit. Dacă aspiri la perfecţiune pentru admirația din ochii altora se poate să te confrunţi cu indiferenţa sau cu privirea lacomă care nu vede dincolo de aparenţe. Dacă atunci când te uiţi în oglindă te urăşti, înseamnă că echilibrul intim al încrederii în sine s-a pierdut. Nici o operaţie estetică, oricât de performantă ar fi, nu va produce satisfacţia aşteptată. Atunci, întoarcerea la naturaleţe este salvatoare. Să accepţi că ești frumoasă și fără artificii, că esti deosebită într-un noian de cópii, e mult mai minunat decât sa fii una din multele păpuşi Barbie. Poartă-ţi cu mândrie individualitatea ca pe cea mai de preţ bijuterie! Cândva, cineva va aprecia privirea, sau zâmbetul, sau totul nedivizat în bucăţi, pentru că ești unică şi naturală.
Pentru unii frumuseţea este obligatoriu doar naturală. Există bărbaţi care se strâmbă când vine vorba de silicoane. Unii dintre ei nu ştiu că iubita lor le poartă. Alţii se împodobesc cu femeile lor şi, de câte ori au la braţ un specimen vecin cu perfecţiunea, privesc în jur victorioşi. Cunosc soţi şi amanţi care sponsorizează cheltuiala pe manopere estetice doar ca să aibă un trofeu cu care să se poată mândri. Pentru majoritatea, însă, frumuseţea nu e o noțiune atât de încorsetată de norme, ci e la îndemâna tuturor. Se obţine printr-un minimum de îngrijire, cosmetică şi o intervenţie a stilistului. Uneori, şi un nas coroiat se armonizează cu un caracter puternic, sau o silueta “pufoasă” merită iubită pentru că ascunde senzaţii nebănuite. Bărbaţii întrebaţi ce tip de femeie le suceşte mai uşor minţile răspund că privesc cu jind dupa femeia-manechin, dar portretul robot al femeii cu care s-ar căsători este mai degrabă de gospodină cuminte, femeia de casă naturală chiar şi cu defecte de aparenţă. De altfel, nici ei nu sunt perfecţi. Lipsită de frontiere, frumuseţea trebuie să fie doar convingătoare.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
