Frumos zâmbet…

„Frumos zâmbet”, mi-a scris. „Hopa!”, a reacționat vocea mea interioară, plictisită de moarte, în așteptarea unui impuls.

Frumos zâmbet… și din acel moment a devenit motivul din spatele acestuia, vocea lui a devenit pansament, telefonul a devenit indispensabil, timpul și-a pierdut din însemnătate, pozele cu el au devenit opere de artă ochilor mei. Diminețile s-au transformat în nerăbdarea unui copil, în așteptarea cadoului dorit de aniversarea lui, doar că eu abia așteptam să găsesc un mesaj, lăsându-mă mângâiată de faptul că sunt prima persoană cu care se trezește în minte, iar nerăbdarea s-a transformat în vise, dorințe, planuri, numărat de zile…

Frumos zâmbet… avea și el… Înalt, cu mai mulți ani decât mine, bărbatul meu în uniformă mult visat. „Ce o să se întâmple cu noi?”, m-a întrebat într-o seară. Atâta inocență și sensibilitate am văzut în curiozitatea lui, încât mi-am dorit ca în secunda aia sa pot dărâma cele trei țări dintre noi, să ajung la el și să îl strâng în brațe cât pot de tare. Era eroul meu. I-am răspuns că nu am nicio certitudine, dar că sunt sigură că lucrurile or să se întâmple exact așa cum trebuie. Încă mai aștept… Oricât, chiar și o viață.

Frumos zâmbet… tot cu el am diminuat și distanța fizică dintre noi. „Te iubesc, mi-e dor de tine, dă-mi adresa unde să vin”, a zis. Am mers pe jos cinci minute până la locul întâlnirii. Simțeam cum mi se topește inima, se face franjuri și mă împiedic în ea. „Controlează-te”, îi spuneam și ei, și mie.

„Frumos zâmbet”, am gândit când l-am văzut. Și nu cred că pot descrie mai bine momentul ăla decât spunând: „When I saw you I fell in love, and you smiled because you knew”. N-am întâlnit om care să emane atâta liniște și siguranță cum a făcut-o el. Valuri de gânduri mă inundau și m-am trezit ținută de mână fără să realizez. M-a sărutat înainte de plecare, lăsându-și parfumul în urmă. Am inspirat adânc, să nu-l uit…

Frumos zâmbet… mi-a rămas și după ce globul magic de cristal s-a spart, după ce tot ce a fost s-a risipit, după ce nu am rămas nici măcar cu o amintire palpabilă de la el, nici cu vise devenite realitate. La fel a rămas și al lui, probabil, plin de viață și speranță, asemenea sclipirii din privire întipărite bine de tot în mintea mea.

P.S. Frumos zâmbet… Aș vrea să știi că în pofida sentimentelor ce ți le port, nu cerșesc iubire, atenție sau un loc în viața ta, a nimănui de altfel, iar consecințele mi le asum, chiar dacă uneori mă omoară singurătatea. Lucrurile forțate și jumătățile de măsură nu fac parte din preferatele mele. Ofer tot, vreau să primesc tot. Dar dacă e să fie, o să fie. Până atunci, aș vrea ca de fiecare dată când ți se face dor de mine, așa cu mi se face mie de tine, să pui lumea pe silent, să închizi ochii și să fredonezi: „Tu ești refrenul, iar eu te cânt!”.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.