Eşti o femeie superbă şi mă uit la tine cu nemascată invidie şi tu ştii asta, nu e ceva nou între noi. Ştii că lumea te invidiază, dar nu ai înţeles niciodată cu adevărat pentru ce. Ne ştim de mult şi ştii că mă întrebam mereu cum ar fi fost dacă eu aş fi avut chipul tău şi părul tău şi formele tale. Interesant gând, cum ar fi fost viaţa mea dacă… Dar azi te întreb: ce mai faci? Şi deja ştiu ce faci şi mi se pare trist. Eşti tot acolo, fir-ar să fie, în acelaşi loc şi în acelaşi fel, un pic tristă, blazată, cu zâmbetul tău frumos, dar…
Îmi aduc aminte de mult, când a venit la tine acea doamnă îmbrăcată clar din alte magazine decât cele prin care ne plimbam noi şi te-a întrebat dacă nu vrei să fii model. Eu aş fi zis da în locul tău şi aş fi fugit de acasă a doua zi cu o geantă de haine şi atât. Tu însă n-ai zis nimic. În minte mi-a rămas zâmbetul tău neîncrezător şi bulversat. Parcă te încurca propunerea ei. Aveai un drum în viaţă şi propunerea ei tentantă te scotea de pe traiectorie. Te invidiam şi atunci pentru norocul pe care îl aveai şi tu mi-ai povestit pentru prima dată că norocul care dă peste tine, te panichează. Că nu ştii cum să îi spui mamei tale şi că, de fapt, nu ştii ce te aşteaptă şi cum o să te descurci şi cum o să trăieşti şi ce o să devii şi ce o să-i spui mamei… Ciudat, mie nu-mi trecuseră atâtea întrebări prin minte când am luat ca varianta să-mi iau valiza şi să plec a doua zi dacă mi s-ar fi oferit o astfel de ocazie.
I-ai povestit mamei tale de faţă cu mine şi ea te-a întrebat sec “şi cu facultatea ce faci?”. Ne-am uitat una la alta şi am ajuns la concluzia că la asta nu ne gândisem. De fapt, tu te gândiseşi şi m-ai privit triumfătoare “vezi, mă, nebuno, că nu-i aşa simplu?”
Au trecut anii şi te-am văzut în diverse momente. Parcă te întâlneam exact atunci când trebuia ca să mă întreb câte ceva despre viaţa mea. Erai îndrăgostită de Vali, un nebun de prin oraş, petrecăreţ, băiat simpatic, cu mult umor şi fără un viitor anume, dar te iubea sincer şi făceaţi o pereche frumoasă. Te-ai măritat însă cu Doru, după îndelungi frământări şi după multe nopţi în care vorbeam ore în şir la telefon şi îmi povesteai cât de mult îl iubeşti pe Vali, dar ţi-e frică. Că nu ştii cum o să fie, dacă o să-ţi treacă, dacă o să vă descurcaţi, dacă o să vă înţelegeţi. Despicai firul în 14 la orice frază de-a lui parcă şi apăreau din ce în ce mai multe întrebări şi mai mulţi de “dacă”. Din nou, mă gândeam la mine şi aflam că nu-mi pusesem niciodată atâtea întrebări când mi-am ales partenerii.
Doru era omul care nu-ţi stârnea nicio întrebare. Doru exista. Nici nu ştiu dacă pot spune ceva despre el, înafară de faptul că există şi că e soţul tău. Doru e o fiinţă vie. Un om. Biped. Bărbat… cred. Dar tu l-ai ales pentru că alături de el nu-ţi e frică de nimic.
Mă uit la tine după 20 de ani şi nu-ţi găsesc nicio problemă. Ai făcut alegeri corecte, ai o familie corectă, un soţ corect. Dar mereu parcă îmi spui că ţi-e frică de ceva. Necunoscutul şi neprevăzutul îţi stârnesc groază. O mie de întrebări răsar la fiecare propunere pe care ţi-o face viaţa. Clar că nu ştiam că pot exista atâtea întrebări.
Ai un fel de a fi care te face mereu remarcată. Ai un zâmbet frumos şi o privire senină care îi fac pe oameni să te dorească în preajmă, să îţi caute compania şi să-ţi deschidă orice uşă. Dar tu nu ai deschis niciodată vreo uşă. Când uşa se deschide întâmplător te retragi îngrozită să nu te tragă curentul într-un vârtej care să te facă să îţi pierzi echilibrul atât de preţios.
Frica te ajută să stai pe loc, acolo unde e atât de comod şi de sigur. Şi viaţa ta ar fi perfectă, dacă ar fi viaţă. Pentru că, uitându-mă la tine, văd un tablou frumos, dar tablourile nu respiră… şi da, tablourile nu se tem. Tablourile există şi atât. Şi, în final, am înţeles şi expresia care te-a însoţit toată viaţă… frumoasă ca un tablou.
Pe Cătălina o găsiți toată aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Împreună până se va face târziu în noi
Ea ar fi trebuit să vadă, să știe, să mă vadă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
