Dacă frate-meu n-ar fi ascultat Pink Floyd… cum ar fi fost viaţa mea?!
Nu ştiu cum şi de unde făcea rost de discuri cu Temptations, Beatles, Queen! Muzica nu se oprea la gardul comunismului! Era un trafic intens de casete, fotografii cu idoli rock, se copia, se înregistra, se ieşea din schemele noastre rigide, se dezlănţuiau energii necunoscute. Lumea “cealaltă” devenea a noastră.
Am crescut cu Phoenix, Bach şi “The Wall”. Cu viorile lui Vivaldi şi acorduri de chitară clasică!
Dacă frate-meu n-ar fi râs în hohote citind “Moromeţii”… cum ar fi fost viaţa mea?!
În vacanţele prea lungi ieşeam amândoi în grădină cu cărţi de citit şi cutia de table. Ne culegeam un pumn de prune şi treceam la treburi. Deseori îmi citea câte un fragment din cartea lui! Şi râdeam, râdeam…
Aşa am descoperit că un cuvânt bine pus la locul lui poate tăia ca o lamă de cuţit sau te poate face să zâmbeşti. Pentru că frate-meu, mai mare ca mine cu cinci ani, se oprea la cuvinte, ironice sau aspre, blânde sau ţepoase; mi le arăta, mi le răsucea prin faţa ochilor până când pricepeam şi eu ca el.
Am crescut cu Jules Verne şi Victor Hugo, cu Moromete şi D’Artagnan.
Dacă nu mi-ar fi vorbit despre înţelesurile Bibliei…aş fi trecut oare de pragul unei rugăciuni mecanice?
Aş mai fi simţit oare acel dor de dragoste universală?! Îmi spunea să deschid la”Corinteni” şi găseam simplitatea şi gravitatea înţelepciunii.
Fiece cântec, fiece carte citită, fiece experienţă fac parte din noi.
Devenim!
Suntem o sumă de emoţii şi gânduri!
Frate-meu nu m-a învăţat să preţuiesc banul! Chiar dacă e nevoit să-şi întoarcă buzunarele pe dos… nu rezistă tentaţiei de a-şi cumpăra o carte bună!
Dacă el nu ar fi vibrat la cuvinte, la culori, la sunete…cum ar fi fost viaţa mea?!
Citiţi şi
Te întreb pe tine, soare (Phoenix)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
