Tata nu a fost un cuceritor. A cucerit-o pe mama şi i-a fost suficient. Ar fi putut mult mai mult, dar mama a înteles sensibilitatea şi pasiunea din viaţa lui şi, însetată, a ţinut totul pentru ea. Își beau cafeaua cu aceeaşi iubire de treizeci şi cinci de ani. În fiecare dimineaţă. La cîteva luni am apărut eu să le colorez viaţa deja plină.
Iubirile mele au fost foarte colorate, dar mereu am văzut-o pe cea căreia mă dăruiam cu pasiunea artistică din picturile tatălui meu. Cred că am folosit în exces cuvîntul culoare, dar aşa m-a învăţat el. Viaţa înseamnă combinarea culorilor pentru a găsi albastrul cel mai limpede, roşul cel mai aprins sau albul cel mai alb.
Am fost şi amant. O femeie cu sînge latin. Un păr cîrlionţat de culoare corbului cu o lungime suficient de mare încît să-i simţi rapid transpiraţia şi tremurul. Trupul calibrat frumos, cu talie, sînii voluptuoşi şi plini, buzele cărnoase cu gustul vinului negru din cel mai sec, ochii transparenţi şi vii, zîmbetul limpede şi curat armonizat cu mimica feţei, mă trimiteau mereu în altă galaxie. După fiecare noapte furată îmi trebuiau mereu două zile să mă reculeg. Ştiam că îmi este dor de ea mereu cînd îmi venea să-i scriu un mail soţului ei: prietene, soţia ta este cea mai pasională femeie de pe planetă, iar tu citeşti presa, seara, cînd vii de la muncă, fraiere!
Serghei Kustarev
Îi simt uşoara gelozie şi acum în glas, chiar dacă vorbim rar, şi nu-l mai urăsc pe bărba-su, îi mulţumesc chiar, pentru că de la el am învaţat să preţuiesc orice femeie, fie că este pentru o noapte, o lună, un an sau definitiv. Mi se părea un banc bun vorba tatei: ce să fac, mă sacrific, sunt singur la nevastă, spunea mereu cu haz de fiecare dată cînd era întrebat ce mai faceţi. Acum, cînd simt pe pielea mea totul, înţeleg de fapt, profunzimea lui.
Pe la 27 de ani am întâlnit-o pe cea care m-a răpit din lumea nebună şi haosul tinereţii trăite la maxim, cu alcool şi puştoaice înnebunite care muşcau toată energia ce clandestin trecea prin mine. De acum o să te strig New York, eşti baiatul care nu doarme niciodată, tot tata îmi zicea ori de cîte ori îmi vedea faţa buhăită.
M-am trezit într-o casă cu copil şi un pat de femeie frumoasă. Dădusem sticlele de vodka pe jocurile play station. Orgiile lungi pe nopţi romantice şi pline. Mă simţeam cu adevărat bărbat cînd degete lungi se plimbau pe spatele meu. Nu mai vroiam duminici lălăite prin cîrciumi frumos colorate, acum albastrul din ochii băiatului cînd îl lăsam să cîştige la tenis şi viaţa din zîmbetul ei cînd el îi povestea ce dramatic m-a învins reprezentau roze-ul celui mai bun rosé rece pentru mine. Simţeam brusc că devin responsabil, atent, prezent, afectuos, tandru, echilibrat, pasional. M-a făcut bărbat, femeia asta. A rupt cu ghearele unei ursoaice aflate în primejdie tot ce era superficial în mine, a transformat în calitate cel mai oribil defect al meu. Credea în mine cu foamea cu care sfîșie gheparzii antilopele. Iubirea necondiţionată am aflat că există de la ea. Pe malul Adriaticii, acolo unde se sărută marea cu muntele, în ultima vacanţă, mi-a zis cu lacrimi în ochi: peste cîţiva ani, cînd vei fi bărbatul perfect, nu vei mai fi al meu.
Mă iubeşte şi acum. O venerez și acum. Minunea este acum adolescent şi cîntă. Scrie versuri pe care mi-aş fi dorit să le înteleg la vîrsta lui, şi lacrimez cînd îl văd pe youtube.
A venit într-o zi o fetiţă la noi cînd tata picta şi l-a întrebat: cum aţi reuşit să-i faceţi doamnei pielea aşa reală? Este o culoare pe care nu am învăţat-o la şcoală. Am pus un pic de galben, puţin maro și suficient alb cît să fie frumoasă, draga mea!
Citiţi şi
Tendințe pentru culorile de ruj în 2023
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
