Aţi văzut albume atât de mari şi de grele, încât să aibă nevoie de o masă specială pentru a putea fi răsfoite în linişte? Fotograful Helmut Newton (1920-2004) este autorul unui astfel de mamut, iar numele îi este pe măsură – Sumo – şi versiunea originală cântăreşte 35 de kg. Albumul original având 464 de pagini (50/70 cm) a deţinut recordul de cea mai scumpă carte publicată în secolul XX: primul exemplar, semnat de peste 100 de celebrităţi ale căror poze se găseau în carte, a fost vândut în 2000, la o licitaţie din Berlin, cu 620.000 de mărci germane. Pentru expunerea lui, designerul Phillippe Starck a creat o masă specială.
Dar cine a fost Helmut Newton. Născut în Gemania, a părăsit Berlinul în 1938, la doar 18 ani, şi s-a stabilit pentru 20 de ani în Melbourne, unde a servit armata australiană şi şi-a obţinut cetăţenia. Cu toate că a declarat în repetate rânduri că nu a fost şi nu este legat de o anumită ţară, o bună parte din fotografiile sale au fost inspirate de ţara de origine, în special de una dintre cele mai violente grupări de stânga de după cel de-al Doilea Război Mondial, Baader-Meinhof.
Fotografiile sale atrag sau, dimpotrivă, sunt respingătoare pentru unii, însă cu siguranţă au avut o mare importanţă în definirea modei şi în documentarea dezvoltării unei societăţi care a ameninţat pe parcursul vremii să dea de gol spectatorul ca fiind voyeur. Chiar dacă acesta nu a fost şi nu este nici acum dispus să-şi recunoască şi această parte a personalităţii.
Berlinezul şi-a câştigat renumele încă din anii ’70, când lucra pentru versiunea franceză a revistei Vogue, apoi, celebritatea, influenţa în domeniul fotografiei și valoarea pozelor au crescut odată cu trecerea timpului, la fel cum vinul bun se face și mai bun. Helmut Newton a preferat întotdeauna strada sau interioarele simple ale studioului. Scenariile în care şi-a pozat subiectele sunt controversate, lumina folosită este îndrăzneaţă, iar compoziţia din pozele sale şi-au pus amprenta pe arta fotografică modernă. Asta deşi Newton ura cuvintele mari, folosite excesiv. “Fotografiile unora sunt artă. Nu ale mele. Arta este un cuvânt murdar în fotografie. Toate aberaţiile acestea despre artă omoară deja fotografia” – spunea Newton într-un interviu. De altfel, nu aprecia cele două cuvinte – nu unul – atât de întâlnite şi azi în lumea artistică: artă şi bun-gust.
Din momentul în care fotograful a remarcat că paginile revistelor au devenit banale şi mult prea comerciale, transformând practic fotografia în ceva neinteresant, fotografiile din publicitate au devenit o parte mult mai importantă în munca sa şi i-au atras atenţia.
Dar chiar şi în publicitate există o diferenţă mare între pozele realizate de el pentru publicaţiile europene faţă de cele destinate publicaţiilor din SUA. Primele au parte de un conţinut sexual mai puternic. Există şi o explicaţie a lui Newton pentru diferenţa aceasta de atitudine. „Termenul corectitudine politică m-a îngrozit mereu, mi-a amintit de poliţia gândirii a lui Orwell şi de regimurile fasciste.”
În majoritatea pozelor sale, subiecţii sunt femei, goale sau parţial goale, provocatoare, uneori în poziţii sau contexte agresive. A fost criticat de nenumărate ori ca fiind decadent, obsedat sau, bineînţeles, sexist. Cu toate acestea, Newton a reuşit să obţină ceva ce alţi fotografi ai secolului XX n-au reuşit. Portretele lui prezintă femei care sunt orice altceva decât femei pasive – prezenţa lor este puternică, sunt femei care deţin controlul propriei sexualităţi, propriei imagini.
A fost mereu preocupat de umilinţa şi fragilitatea celor care s-au aflat în centrul atenţiei opiniei publice: membri ai familiilor regale, cum e prinţesa Carolina de Monaco, sau oameni puternici din politica mondială – Gainni Agnelli, chiar şi fostul cancelar german Helmut Kohl. A fotografiat şi personaje excentrice sau controversate ale vieţii mondene, Catherine Deneuve şi Liz Taylor sunt doar două dintre exemple.
Iată și câteva citate care completează portretul unui mare fotograf.
“My job as a portrait photographer is to seduce, amuse and entertain.”
“I did find a wonderful girl last year, but the photographs that we did were more about motorcars.”
“The whole series is black-and-white, so when I went to shoot one of the women I only had black-and-white film with me. She had reddish hair and was a very pretty girl, a nice girl.”
“I was lucky to have my wife as the art director, and it turned out to be quite something – a great success. I’m very proud of it.”
“I used to hate doing color. I hated transparency film. The way I did color was by not wanting to know what kind of film was in my camera.”
“I spend a lot of time preparing. I think a lot about what I want to do. I have prep books, little notebooks in which I write everything down before a sitting. Otherwise I would forget my ideas.”
“I like photographing the people I love, the people I admire, the famous, and especially the infamous. My last infamous subject was the extreme right wing French politician Jean-Marie Le Pen.”
“I have mixed feelings about those sorts of things. When I see it done by interesting young people, I think it’s very valid. But when established photographers, people in their forties, copy me and get a lot of money, well, I find that to be very stupid.”
În caz că ajungeți la Berlin, până pe 20 mai, puteți vizita expoziția de fotografie Polaroid deschisă de aproape un an la sediul Fundației Helmut Newton. Sau, dacă sunteți în Paris, până pe 17 iunie, la Grand Palais, aripa de sud-est, puteți admira peste 200 de fotografii expuse pentru prima dată de June, soția fotografului mort în 2004, la 84 de ani, într-un accident de mașină.
Articol apărut în www.clubdiverta.ro, noua revistă de cultură urbană îngrijită de publisherul catchy.ro.
Citiţi şi
Patricia Clarkson: “Așa se arată la 59!”
Veți spune că eleganța costă. Voi răspunde că eleganța constă în simplitate.
Dragostea de natură îți deschide orizonturi largi. Prea largi pentru o virgină
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
