O fabrică de îmbrăcăminte din Bangladesh s-a prăbuşit pe 24 aprilie, lăsând în urmă mai mult de opt sute de morţi. Dincolo de gravitatea nu fără precedent a situaţiei şi de ironia cumplită a faptului că oamenii care au pierit erau plătiţi cu 38 de dolari pe lună să producă haine de lux, fotografiile de la locul incidentului ne reduc la tăcere.
Dintre sutele de fotografii, cel puţin una te face să conştientizezi că fabrica din Bangladesh s-a prăbuşit. Nu oricum, ci peste oameni. A strivit piepturi, a despărţit familii şi a îngropat iubiri. Într-un dezastru în care se vorbeşte de cifre se pierde deseori din vedere că fiecare poveste încheiată a aparţinut cuiva. La fel şi cea de mai sus, a unui cuplu care a murit îmbrăţişat. Poate că nimeni nu ar fi aflat de ei dacă un fotograf ca Taslima Akhter nu ar fi fost, într-un crunt paradox, la locul potrivit, la timpul potrivit, aşa cum ei nu au fost.
“Fac fotografii atunci când se întâmplă astfel de tragedii pentru că oamenii care mor lucrează de dimineaţă până noaptea pentru foarte puţini bani. E ca şi cum vieţile lor sunt ieftine şi nu valorează mai nimic”. Asta a declarat Taslima în noiembrie, când alţi 100 de oameni au murit într-un incident similar. Tăcerea e singurul răspuns pe care ni-l permite sufletul.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
