Toată luna noiembrie, expoziția ”What’s next?” prilejuită de aniversarea a 10 ani de activitate a Muzeului de Fotografie din Amsterdam (FOAM) a provocat dezbateri în lumea artei, dar și a tehnologiei. O trecere prin analog şi digital spre multimedia. Cu alte cuvinte, s-a căutat un răspuns legat de viitorul fotografiei.
Om curios din fire și student serios în domeniul media, n-am rezistat şi m-am trezit în mijlocul unui mix de vechi și nou care m-a făcut să mă gândesc mai atent la funcțiile fotografiei “atunci” și “acum”. De altfel, curatorii expoziției, adunați din diferite colțuri ale lumii – Lauren Cornell (New Museum, New York), Jefferson Hack (Dazed&Confused, Londra), amsterdamezul Erik Kessels și Alison Nordstrom (George Eastman House, New York) – s-au jucat cu funcția de simplă prezentare sau reprezentare a imaginii, pentru a o extinde către interacțiune și participare într-un melanj de medii și specificități.
Dacă la începutul expoziției erau prezentate varii tehnici de developare și recondiționare a fotografiilor cu un oarecare iz “istoric”…
…apoi, creativitatea fără limite a artiștilor te conducea în “camere obscure”, unde imaginile erau proiectate pe ecrane ori televizoare.
Sau, un pas mai departe, ajungeai să fii “muză” în timp real pentru fotografii în continuă producere și procesare.
Mai mult decât atât, componenta multimedia făcea ca simpla fotografie de dragul fotografiei să fie atât de passé, încât literalmente vizitatorii puteau călca pe vestigiile analoge ale imaginii, într-un context artistic provocator.
Așadar, what’s next? E cel puțin interesant de văzut cum fotografia, acea imagine “înghețată în timp” care ne putea face stăpâni ai eternului moment capturat, folosită pentru a ne aminti și pentru a zâmbi cu drag în fața unor albume de familie, este acum de domeniul unui trecut ce se reinventează. Nu mai avem nevoie de print, acum totul este digital, iar oricine are un aparat de fotografiat, unul clasic, ori unul integrat în alte aparate “multimedia” – mobilul, de exemplu. Însă până și aceste practici par să fie de domeniul trecutului, cel puțin considerând fotografia ca artă.
Să fie evoluția tehnologică un fel de “moarte a fotografiei”? Expoziția incitantă a celor de la FOAM pare să răsucească cuțitul în această “rană”, pentru că, viitorul fotografiei ar însemna, în fapt, înlocuirea ei cu imagini digitale multimedia. Fotografia nu mai înseamnă nimic ea însăși, ci este doar parte din “vopselurile” artistului contemporan care proiectează, “instalează”, creează totul în și prin mișcare și interacțiune.
Însă, mai putem vorbi de o artă “pură” atunci? Dacă oricine devine creator prin interacțiune, care mai este autorul/artistul? Probabil că, prin analogie, asemenea romanelor postmoderne cu final deschis sau final multiplu, acum este rândul imaginilor să se lase remodelate de fiecare “cititor” pentru sine.“The Photograph is violent: not because it shows violent things, but because on each occasion ‘it fills the sight by force’, and because in it nothing can be refused or transformed (that we can sometimes call it mild does not contradict its violence: many say that sugar is mild, but to me sugar is violent, and I call it so)” spune Roland Barthes într-un studiu asupra fotografiei, însă acum, în era ultratehnologizării, fotografiile pot fi transformate, poate că este o nouă violență, nu a staticii, dar a transformării continue – în timpul fotografierii, post-fotografiere, în timpul expunerii către fotografie.
Vă las în compania clipului ce prezintă lansarea expoziției FOAM printr-o prioecție 3D pe fațada muzeului. Simțiți “violența” schimbării?
Citiţi şi
Dacă întrebi 10 studenți la medicină…
Vă dau nucleara: vine viitorul monosilabic
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
