În viața fiecărei femei există o gașcă mai mare sau mai mică de… foști. Bărbați care i-au trecut prin suflet și prin pat (nu neapărat în ordinea asta), o perioadă mai mare sau mai mică de timp și care au lăsat, fiecare în parte, câte o amintire. Mai bună sau mai puțin bună, imaterială sau materială…, dar niciunul nu a plecat cum a venit, precum vizitatorii unui muzeu nu pleacă fără să-și lase impresiile în cartea de oaspeți (am zis muzeu, nu hotel, că sună o idee mai puțin jignitor…).
La fel și-n viața ei… Fiecare bărbat lăsase o urmă, de la fiecare primise câte ceva. Cel mai mult îndrăgea bijuteriile primite de-a lungul timpului, căci fiecare conținea o poveste pe care simpla sa purtare i-o readucea în memorie… Erau povești simple, emoționante, încărcate de-o energie ce încă mai reușea s-o însuflețească.
„Trăiești din amintiri” îi spunea câte o prietenă care îi știa obiceiurile ori de câte ori o vedea purtând doar acele bijuterii… De fapt, mai mult decât atât, ea își purta urna iubirilor făcute cenușă, căci nu putea sau nu știa cum să se debaraseze de ele.
De la fiecare bărbat primise câte ceva… Câte o emoție nouă, câte un sentiment încă neîncercat, câte o senzație încă netrăită… Și atât de pierdută era printre aceste borne ale trecutului ei, încât nici nu-și dădea seama că renunțase să mai trăiască în prezent. Prefera să fie absentă în prezent, pentru a-și dărui toată energia amintirilor. De frică? Din neîncredere? Dintr-o plăcere sadică de a retrăi cu intensitate un timp pe care nu l-ar mai putea întoarce? Și cum nu avea răspuns la niciuna din aceste întrebări, își mai adresa încă una, poate cea mai dureroasă… „Ce s-a ales de ei?” De fiecare în parte…
Ar fi vrut să știe și să nu știe, ar fi vrut să și-i imagineze fericiți și, în același timp, parcă i-ar fi vrut să-i știe nostalgici, încă suferind abstract, așa cum o făcea ea, după relația lor frântă. Și-i imagina măsurându-și zilele și anii cu ochii la ceasurile pe care, înainte de despărțire, le-a oferit fiecăruia dintre ei. Ca amintire… Ca de câte ori vor vrea să știe ora exactă, să conștientizeze, în mod repetat și exact, că se află într-un prezent fără ea…
În viața fiecărei femei există un număr mai mare sau mai mic de foști pe care ar fi bine să-i țină ferecați în uitare și nu să le lase fantomele să-i bântuie libere sufletul…
Citiţi şi
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Despre bărbați, cu luciditate: ce a mai rămas din promisiunea unei relații
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
