Acest articol se doreşte a fi doar un rezumat al unui reportaj pe care l-am văzut pe Digi Life, făcut de Michael Mosely. Părerea mea personală e că totuşi ar avea nişte beneficii. NU este o recomandare la altceva decât la câteva minute de cujetare. Așadar, Alzheimer-ul e unul dintre flagelurile lumii moderne şi, spre disperarea pacienţilor şi a medicilor curanţi, vârsta de declanşare a scăzut dramatic, ajungând să se declanşeze şi în apropierea vârstei de 30 de ani. Nu ca acum un secol, când Alzheimer-ul era asociat numai bătrânilor (şi prin bătrân înţeleg oameni aflaţi în ultimii ani ai speranţei generale de viaţă). Aşa încât, în căutarea unui leac pentru Alzheimer, se caută acum care sunt cauzele.
A fost blamat aluminiul – fiindcă s-au găsit valori anormale ale acestui metal în sistemele persoanelor bolnave.
Au fost blamate anumite proteine care se aglomerează în creier, dar nu se ştie dacă neputinţa de a le elimina e legată de boală sau neuronul bolnav/ în care se declanşează mutaţia care conduce la îmbolnăvire sintetizează respectivele proteine. Ce se ştie cu certitudine e că dieta şi stilul de viaţă au un impact semnificativ asupra riscului de a te îmbolnăvi: persoanele depresive, persoanele cu o viaţă haotică sunt mai predispuse. Şi, cum nu se pot face experimente pe oameni, s-au făcut pe şoareci: li s-a schimbat alimentaţia, de la hrană sănătoasă la fast food, de la hrană la discreţie la reduceri drastice ale cantităţii de mâncare (”diete de post”).
Sintetizând concluziile documentarului:
– şoarecii care au fost hrăniţi cu mâncare tip fast food au făcut boala;
– şoarecii cărora li s-a dat mâncare la discreţie au avut o speranţă de viaţă cu cel puţin 1/3 mai mică decât cei care au fost ţinuţi la dietă;
– şoarecii care au primit cu 1/3 mai puţine calorii sănătoase decât cei care au fost hrăniţi sănătos, dar respectându-se echivalentul celor 1800-2000 kilocalorii pe zi recomandate pentru dieta omului, au trăit cu 1/5 mai mult.
Ceea ce urmează e însă mai important pentru mine, fiindcă rezultatele provin din analizarea datelor provenite de la voluntarii care au urmat aşa numitele ”diete de post” similare:
– pacienţii umani care au ales să se supună dietelor de post au avut o serie de avantaje: scădere în greutate, reducerea nivelului de colesterol rău, reducerea glicemiei, reducerea unui factor (al cărui nume de cod nu am avut inspiraţia să-l notez la timp şi l-am uitat) care este asociat apariţiei mai multor tipuri de cancer: prostată, colon, sân, digestiv. Însă, mai ales, s-a observat că expunerea controlată la foame duce la apariţia de noi neuroni pentru toţi participanţii la studii.
Pe baza acestor experimente s-au creat două curente de diete care teoretic ar trebui să ţină la distanţă demonul din minte:
– dieta 1:1 care înseamnă o zi posteşti – post negru, o zi mănânci după placul inimii absolut orice. Inclusiv tâmpenii.
– dieta 2: 5 care înseamnă două zile pe săptămână posteşti şi 5 mănânci după placul inimii. De data asta nu mai este vorba despre post negru, ci de reducerea hranei la 500 calorii la femei şi 600 la bărbaţi, că e ”de sec” sau ”de dulce”. În cazul acestei diete se permite de asemenea consumul a orice fel de alimente, de la fast food la vegan. Cu un conţinut crescut de grăsimi sau conţinut scăzut, rezultatele finale au fost similare. Mai mult, s-a constatat că, deşi e voie să mănânci orice, oricât, pacienţii nu au crescut hrana către 175% pentru a compensa că în ziua precedentă au ingerat numai 25% din cantitatea ”normală”.
Cu menţiunea repetitivă că postul religios ortodox care presupune renunţarea la alimentele de origine animală nu e acelaşi lucru cu postul reprezentat doar de reducerea până la 25% a caloriilor ingerate. Cele 5-600 de calorii pot fi ingerate într-o singură masă, care se poate lua la orice oră sau împărţite. Un rezultat neobişnuit a fost că, deşi subiecţii aveau libertatea de a alege absolut orice în zilele în care nu se ţine post, alegerile au fost către mâncare sănătoasă.
Însuşi realizatorul a optat pentru câteva luni să urmeze această a doua dietă de 2:5. După 5 luni de dietă a constatat că toţi factorii care îl îngrijorau scăzuseră suficient ca să fie declarat extrem de sănătos.
Şi acum o conexiune personală: în iarna lui 2012, Gerald Crabtree de la Stanford University inflama internetul cu un studiu prin care indica faptul că rasa umană se tâmpeşte şi vârful de inteligenţă l-am atins în preistorie.
Aparent aş zice că studiile acestea despre Alzheimer îi dau dreptate lui Crabtree: în epoca respectivă foamea era normalitatea şi mâncatul era când se prindea ceva. Deci acei neuroni care apar ca urmare a foamei având deci ocazia permanent de a apărea. Acum, din contră, în lumea occidentală foamea e o alegere personală, supraponderalitatea fiind norma. Nemaiexistând ameninţarea foamei, nici neuronii generaţi de foamea aia care te roade pe dinăuntru nu mai apar.
Citiţi şi
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Era bine să fii deșteaptă, că frumoasele sigur ajungeau niște c*rve. Și am ajuns deșteaptă
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
